Registre parohiale din Țara Românească — religia ortodoxă (1831–1865)

În Țara Românească, Regulamentul Organic a pus în sarcina parohiilor responsabilitatea consemnării botezurilor, cununiilor și deceselor în condici parohiale.

Context istoric

Până în secolul al XVI-lea, starea civilă a persoanelor nu a fost înregistrată nici laic și nici religios în Țara Românească. Starea civilă și relațiile familiale în general erau validate de comunitate sau consemnate în diverse acte de proprietate. Astfel, starea civilă se putea dovedi cu martori sau acte de familie. Martorii erau de regulă rude sau vecini bine văzuți în comunitate care puteau confirma naşterea, căsătoria sau moartea unei persoane, garantând cu reputația lor, fără a exista sancţiuni în cazul unei declaraţii false.

Începând cu secolul al XVI-lea, preoţii au început să țină liste simple cu numele persoanelor botezate, cununate şi înmormântate, inițial în parohiile din marile centre urbane și mănăstiri. În Țara Românească, primele recomandări în această privință apar în Pravila cea Mare a lui Matei Basarab din 1652, în carese realizează prima reglementare detaliată a familiei, căsătoriei, divorțului, înfierii și tutelei. Pravila prevede puterea maritala a soțului, dreptul lui exclusiv de a administra zestrea soției și de a-i aplica pedepse fizice. Sunt precizate posiblele motivele de divorț: adulterul, erezia, vrăjmășia, neîntreținerea soției, bătaia peste măsură, nebunia, facerea de farmece și beția. Pravila prevede de asemenea că în cazul în care divorțul se pronunța din vina bărbatului, femeia avea dreptul de a-și recupera zestrea.

În Capetele de poruncă publicate în 1714 de Antim Ivireanu, mitropolit de București, apar dispoziții date preoţilor pentru evidenţa înmormântărilor şi întocmirea testamentelor. Norme referitoare la starea civilă se găsesc şi în Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1779.

Evidenţa stării civile a persoanelor începe să fie reglementată abia la începutul secolului al XIX-lea. Mai precis, în 1817, Codul Caragea, Codul civil al Țării Românești, prevede în capitolul al doilea, intitulat Pentru înscrierile stării civile, înfiinţarea în fiecare județ a unei condici pentru consemnarea evenimentelor de stare civilă. Condicile erau administrate de preoţii parohi, iar mitropolia coordona și centraliza păstrarea acestora.

Regulamentul Organic din Țara Românească (1831) a impus pentru prima oară un sistem integral de evidență a stării civile. Aceasta era pusă tot în responsabilitatea preoţilor, care consemnau botezurile, cununiile și decesele în condici parohiale pentru starea civilă, numite mitrice. Ministerul de Interne a elaborat modelele de condici de stare civilă, care erau tipărite de mitropolie și episcopii pentru fiecare parohie. Preoții erau obligați să redacteze aceste acte în dublu exemplar, din care unul original și o copie. La sfârşitul anului, un exemplar era înaintat ispravnicului, prin intermediul protoiereului, iar al doilea exemplar rămânea în arhiva parohiei. Mitropolitul şi episcopii eparhi supravegheau completarea riguroasă a condicilor.

Acest sistem a funcționat până la introducerea Codului Civil din 1864, pus în aplicare în decembrie 1865. Pentru prima dată, rolul de ofiţer al stării civile revenea autorităţilor administrative laice, ieșind din competența bisericii. Cu toate acestea, rolul bisericii în starea civilă a rămas în legislație până în 1928, când legea care uniformiza starea civilă după Mare Unire prevedea că evenimentele de stare civilă trebuiau urmate şi de binecuvântarea religioasă.

Registrele parohiale

De-a lungul celor aproape 35 de ani în care evidența stării civile a fost ținută de preoți, au existat mai multe modele de registre de stare civilă, fie cu pagini goale și texte scrise de mână după un tipar, fie cu un șablon tipărit prealabil și completate de mână. Registrele erau redactate în limba română folosind alfabetul chirilic.

Registrele pentru botezuri

O pagină dintr-un registru parohial pentru botezuri din satul Chiojdu pentru anul 1833.

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența botezurilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

Paginile puteau conține una sau mai multe înregistrări, de regulă două sau trei. Textul înregistrărilor poate varia, dar conține de regulă aceleași informații. Înregistrările erau numerotate în partea de sus. Paragraful menționa data, locul, numele de botez, numele tatălui și al nașului. Sub paragraf era consemnat numele preotului, al nașului, și al martorilor.

Al douăzecișicincilea

Astăzi la două zeci și patru de zile ale (lunii) lui oct(ombrie) anul o mie optu sute trei zeci și trei în sat(ul) Chiojdului din Bâsca sau botezat Ilinca sin Dumi(t)rache Codescu în (le)gea pravoslavnică, naș findule: Dumitrache sin Pop(a) Ion Drugă din satu(l) Păltineni.

Popa Dumitru ot Chiojdu din Bâsca

Dumitrache sin Pop(a) Ion Drug(ă) ot Păltineni

Panaitu Codescu ot Chiojdu din Bâsca

Modelul din 1834

Pagină dintr-un registru parohial pentru botezuri al satului Liliești, județul Prahova din anul 1834

Primele registre cu șabloane pretipărite în Țara Românească au apărut probabil în 1834. Acestea sunt intitulate Însemnarea celor ce să botează. Conțin chenare cu un șablon tipărit de trei ori pe fiecare pagină. Textul tipărit are spații libere unde sunt consemnate sexul, numele părinților, localitatea, numele preotului, hramul bisericii, data botezului, numele de botez și numele nașului. Dedesubt, șablonul are prevăzut un spațiu pentru iscălituri, iar în partea dreaptă este o manșetă cu data nașterii.

Sau născut pruncul parte bărbătească în luna și ziua anuluǐ ce să arată împrotivă. Tatăl prunculuǐ Ioniță Neacșu Bulărean și muma Anca Dumitrache Nánu lăcuitorǐ din satul Lilieștilor — sau botezat și sau ouns cu sfântul mir, prin mine Preotul Dumitrache Diiacon Neculaie Parohialnic al bisericiǐ Sfânt Ierarh Neculaie — care să află întru acestu satu — în luna iulie ziua duminică și anul — și sau dat în sfântul botez pruncului numele Pantazi — Nașul luǐ au fost Popa Dumitrache lăcuit(or) în satul Lilieșilor

Sau adeverit de supt iscălițiǐ,

Obrazul bisericesc Popa Dumitrache sin Diiacon Neculaie

Naș Popa Dumitrache

Părințiǐ prun(cului) Ioniță sin Neacșu Bulărean și Anca Dumitrache

⸻

1834

în luna iulie 24

ziua marți

Pagini din registrul parohial pentru botezuri din satul Cioara, județul Prahova, din anul 1835

Modelul 1835

În 1835, în Țara Românească se introduce un model nou de registre parohiale pentru botezuri, în format tabelar. Formularele se întindeau pe două pagini și consemnau șapte botezuri, câte unul pe fiecare rând.

pagina din stânga
Numărul	Anul Domnuluǐ	Luna	Zioa	Anul Domnuluǐ	Luna	Zioa	Parte bărbătească	Parte femeiască	Numele pruncului care i sau dat la botez	Numele porecla si meseria părinților pruncului.
	Nașterii			Botezului
№ 1	1835	septbr. 12	luni	1835	septbr. 8	duminecă	Parte bărbătească		Costandin	Muma Mariia sin Din(u) Direa Tatăl Marin Lamboiu

pagina din dreapta
Numele orașuluǐ sau al satuluǐ unde sau născut pruncul	Numele nașuluǐ, sau al nașiǐ si porecla lor	Iscăliturile
Satul Cioara	Logoft Costache sin Postel(ni)cu Neculaie	Obrazul bisericesc preot Stan Naș logofăt Costache sin Postelnicu Neculaie Părinții pruncului Marin Lamboiu și Mariia Din(u) Direa

Registrele pentru cununii

Prima pagină din registrul parohial pentru căsătorii din satul Posești Ungureni din anul 1832.

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența cununiilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

1: Astăzi la șapte zile ale lunii lui ghenarie anu o mie optu sute trei zeci și trei sau cununat Gheorghe sin Dragomir Școpul din satul Posești Pământeni jud(ețul) Saac plaiu Teleajnului cu fata Sultana sin Bucur Boștină din satul Posești Ungureni jud(ețul) Saac plaiu Teleajnului în legea pravoslavnică amândoi întru întâia cununie, naș fiindule Gheorghe sin Pop Crăciun

" Popa Rad(u)

" Gheorghe sin Popa Crăciun

" Frâncul Sersea

" Avram Vizirean

Modelul din 1834

Pagină din registrul pentru cununii al parohiei Sfinții Voievozi din satul Dâmbu Ungureni, județul Prahova, pe anul 1834.

Primele registre pentru cununii cu șabloane pretipărite în Țara Românească au apărut probabil în 1834. Acestea sunt intitulate Însemnarea celor ce să cunună. Conțin chenare cu un șablon tipărit de trei ori pe fiecare pagină. Textul tipărit are spații libere unde sunt consemnate numele și domiciliul mirilor, tatălui miresei și al nașilor, numele preotului și hramul bisericii. Dedesubt, șablonul are prevăzut un spațiu pentru iscălituri, iar în partea dreaptă este o manșetă cu data cununiei.

Sau logodit și sau cununat mirele Dumitru Pătrașcu lăcuitor în satul Dâmbul Ungureni, cu numita mireasă Voica, fata lui Șerban Bărbieru lăcuitoriuluǐ din satul Dâmbul Ungureni în luna, ziua și anul ce să arată împrotivă, prin mine Preotul Dumitrache Diiaconul Neculae parohul bisericii a sfântților Voivozi — — care să află întru acestui satu. Nașiǐ luǐ au fost Pârvul sin Popa Costandin lăcuiți în oraș(ul) Ploeștilor cariǐ și mărturisesc cu mine.

Cau adeverit de supt iscăliți,

Obrazul bisericesc Popa Dumitrache sin Diiaconul Neculaie

Nașul Pârvul sin Popa Costandin

Nașa — —

⸻

1834

în luna februar 24

ziua duminecă

Registrele pentru decese

Patru decese consemnate într-o pagină din registrul parohial pentru morți din satul Valea Plopului pentru anul 1832.

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența înmormântărilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

Paginile conțin de regulă trei sau patru înregistrări. Textul poate varia, dar conține aceleași informații. Înregistrările erau numerotate. Paragraful menționa data, locul, numele decedatului, cauza morții și numele preotului.

1 Astăzi la cinci zile ale lunii lui maiu anul o mie opt sute trei zeci și doi în satu Valea Plopului au răposatsatu Ioan sin Mihaiu Roșca de boala vărsatului vârsta lui de ani trei și sau îngropatu la biserica din Valea Plopului de noi preotul Popa Enache