Registre parohiale (mitrici) primare din Moldova — religia ortodoxă (1829–1865)

În Moldova și Țara Românească, Regulamentele Organice au pus în sarcina parohiilor responsabilitatea consemnării botezurilor, cununiilor și deceselor în condici parohiale, numite mitrice.

Context istoric

Până în secolul al XVI-lea, starea civilă a persoanelor nu a fost înregistrată nici laic și nici religios în Moldova și Țara Românească. Starea civilă și relațiile familiale în general erau validate de comunitate sau consemnate în diverse acte de proprietate. Astfel, starea civilă se putea dovedi cu martori sau acte de familie. Martorii erau de regulă rude sau vecini bine văzuți în comunitate care puteau confirma naşterea, căsătoria sau moartea unei persoane, garantând cu reputația lor, fără a exista sancţiuni în cazul unei declaraţii false.

Începând cu secolul al XVI-lea, preoţii au început să țină liste simple cu numele persoanelor botezate, cununate şi înmormântate, inițial în parohiile din marile centre urbane și mănăstiri. Primele recomandări în această privință apar în Pravila Ritorului Lucaci, cel mai vechi manuscris juridic românesc, scris în 1581 la cererea episcopului de Roman, Eustatie. În Pravila cea Mare a lui Matei Basarab din 1652, se realizează prima reglementare detaliată a familiei, căsătoriei, divorțului, înfierii și tutelei. Pravila prevede puterea maritala a soțului, dreptul lui exclusiv de a administra zestrea soției și de a-i aplica pedepse fizice. Sunt precizate posiblele motivele de divorț: adulterul, erezia, vrăjmășia, neîntreținerea soției, bătaia peste măsură, nebunia, facerea de farmece și beția. Pravila prevede de asemenea că în cazul în care divorțul se pronunța din vina bărbatului, femeia avea dreptul de a-și recupera zestrea.

În Capetele de poruncă ale mitropolitului Antim Ivireanu din 1714 apar dispoziții date preoţilor pentru evidenţa înmormântărilor şi întocmirea testamentelor. Dispoziţii asemănătoare apar şi în Moldova, în Pravila lui Vasile Lupu din 1646. Norme referitoare la starea civilă se găsesc şi în Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1779 în Țara Românească şi în Rezumatul după Pravilele împărăteşti, întocmit şi tipărit la Iaşi de Andronachi Donici în anul 1814.

Evidenţa stării civile a persoanelor începe să fie reglementată abia la începutul secolului al XIX-lea. Mai precis, în 1817, Codul Caragea, Codul civil al Țării Românești, prevede în capitolul al doilea, intitulat Pentru înscrierile stării civile, înfiinţarea în fiecare județ a unei condici pentru consemnarea evenimentelor de stare civilă. Condicile erau administrate de preoţii parohi, iar mitropolia coordona și centraliza păstrarea acestora.

În Moldova, o încercare de a impune scrierea mitricilor reiese încă din 1829, instituția Divanului Împlinitor al Moldovei fiind însărcinată cu obligația de a avea "condici pentru trecerea tuturor acelor din nou născuți, acelor morți și a tuturor nunților ce se vor face [...]". Lucrările urmau să se realizeze în strânsă legătură cu "puterea bisericească" și sprijinul Mitropoliei. Ispravnicii de ținuturi trebuiau să țină aceste condici și să trimită Divanului, lunar, situații lămurite privind numărul născuților, căsătoriților și morților din fiecare ținut.

Regulamentele Organice din Țara Românească (1831) şi Moldova (1832) au impus pentru prima oară un sistem integral de evidență a stării civile. Aceasta era pusă tot în responsabilitatea preoţilor, care consemnau botezurile, cununiile și decesele în condici parohiale pentru starea civilă, numite mitrice. Ministerele de Interne din cele două principate au elaborat modelele de condici de stare civilă, care erau tipărite de mitropolie și episcopii pentru fiecare parohie. Un formular era pentru cei născuți (partea I), al doilea pentru căsătoriți (partea II) și al treilea pentru morți (partea III). Preoții erau obligați să redacteze aceste acte în dublu exemplar, din care unul original și o copie. La sfârşitul anului, un exemplar era înaintat ispravnicului, prin intermediul protoiereului, iar al doilea exemplar rămânea în arhiva parohiei. Mitropolitul şi episcopii eparhi supravegheau completarea riguroasă a condicilor. Instrucțiuni și anexe speciale au fost redactate ulterior pentru a clarifica situația actelor de stare civilă și pentru comunitățile de catolici, evrei și armeni.

În 1844, odată cu înființarea Departamentului Averilor Bisericești, instituție care va prelua sarcina lucrării actelor de stare civilă de la Ministerul de Interne în Moldova, se poate constata o stagnare în ritmul lucrărilor mitricilor. Așteptând noile instrucțiuni, preoții și protoiereii au lăsat în părăsire sau au completat defectuos mitricile din perioada 1844-1845. Noile instrucțiuni emise de către Departamentul Averilor Bisericești urmăreau să treacă în sarcina protoieriei întocmirea exemplarului II al actelor de stare civilă trimise de preoți, care, de această dată, aveau sarcina să le completeze în unic exemplar. Protoieria preda ambele exemplare isprăvniciei ținutului, aceasta urmând să le certifice și să restituiască originalul parohiei, prin protoiereu, spre a se păstra "cu cea mai mare scumpătate ca un depozit sfînt în biserica parohială". Începând cu 1860, actele de stare civilă revin sub autoritatea Ministerului de Interne.

Acest sistem a funcționat până la introducerea Codului Civil din 1864, pus în aplicare în decembrie 1865. Pentru prima dată, rolul de ofiţer al stării civile revenea autorităţilor administrative laice, ieșind din competența bisericii. Cu toate acestea, rolul bisericii în starea civilă a rămas în legislație până în 1928, când legea care uniformiza starea civilă după Mare Unire prevedea că evenimentele de stare civilă trebuiau urmate şi de binecuvântarea religioasă.

Registrele parohiale

De-a lungul celor aproape 35 de ani în care evidența stării civile a fost ținută de preoți, au existat mai multe modele de registre de stare civilă, fie cu pagini goale și texte scrise de mână după un tipar, fie cu un șablon tipărit prealabil și completate de mână. Registrele erau redactate în limba română folosind alfabetul chirilic.

Formulare tipărite

În Moldova, începând cu anul 1832, în tipografia Mitropoliei se tipăresc primele formulare pentru înregistrarea celor născuți, căsătoriți și morți. În capul formularului avem prezentat un model de completare, preoții urmând să înregistreze evenimentele de naștere, căsătorie și moarte de mână, respectând acest model.

Aceste formulare se folosesc până în anul 1844, odată cu trecerea lucrării mitricilor în sarcina Departamentului Averilor Bisericești. Noile formulare, redactate în formă tabelară, vor intra în uz abia din 1845-1846. În perioada 1855-1858, în formularul pentru căsătoriți se introduc noi rubrici cu privire la vârsta mirelui și nr. peciului de cununie.

Formular tipărit pentru înregistrarea celor născuți (partea I)

Modelul 1832-1844

Mitrică partea I (născuți)

Pentru cei născuți în anul 1832 în (...) moșia (...) din (...) ținutul (...)
No.			Numele născuților, a părinților, a nașului înpreună cu vârsta, meseria lor, și zioa botezului
Fii	Fiice	Piste tot	Luna
			La (...) a lunii aceștia, din pravoslavnicii părinți anume (cutare, arătându-i și porecla și miseria) în vârstă de (...) ani, i soția sa (cutare, fiica cutăruia) , în vârstă de ... ani, s-au născut un/o fiu/fiică care priimind sfântul botez, la (...) a lunii (...) în biserica cu hramul (...) s-au numit (...) fiindu-i nași (...) din (...)

Formular tipărit pentru înregistrarea celor căsătoriți (partea II)

Mitrică partea II (căsătoriți)

Pentru cei căsătoriți în anul 1832 în (...) moșia (...) din (...) ținutul (...)
No.	Numele, vârsta și zioa cununiei, asemenea numele și porecla nașului
	Luna
	La zăci ghenarie, s-au căsătorit (cutare) fiu a (cutăruia), de vârstă de atâția ani, au luat soție pe (cutare) fiica (cutăruia), nașul lor au fost (cutare).

Mitrică partea III (morți)

Formular tipărit pentru înregistrarea celor morți (partea III)

Pentru cei morți în anul 1832 în (...) moșia (...) din (...) ținutul (...)
No.			Numele, vârsta și zioa în care s-au săvârșit
Partea bărbătească	Partea fămeiască	Piste tot	Luna (cutare)
			La (atâte) ghenarie, s-au săvărșit (cutare) fiul/fiica (cutăruia) de vârstă de atâția ani (cutare), s-au săvârșit la (cutare loc) unde s-au îngropat.

Modelul 1844-1860

Registru pentru naștere și botez

Registru de naștere și botez

Registru pentru naștere și botez pe anul (...) ținutul (...) ocolul (...)
No. actului	Data nașterei		Data botezului		Secsul		Numele care s'au dat pruncului la botez	Numele și pronumele, starea sau meseriea părinților pruncuclui	Politiea sau satul unde s'au născutu pruncul	Numele și pronumele nașului sau nașei	Iscăliturele preutului, a nașului și a părinților
	Luna	Zioa	Luna	Zioa	Fiiu	Fiică

Registrele pentru botezuri

O pagină dintr-un registru parohial pentru botezuri din satul Chiojdu pentru anul 1833.

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența botezurilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

Paginile puteau conține una sau mai multe înregistrări, de regulă două sau trei. Textul înregistrărilor poate varia, dar conține de regulă aceleași informații. Înregistrările erau numerotate în partea de sus. Paragraful menționa data, locul, numele de botez, numele tatălui și al nașului. Sub paragraf era consemnat numele preotului, al nașului, și al martorilor.

Al douăzecișicincilea

Astăzi la două zeci și patru de zile ale (lunii) lui oct(ombrie) anul o mie optu sute trei zeci și trei în sat(ul) Chiojdului din Bâsca sau botezat Ilinca sin Dumi(t)rache Codescu în (le)gea pravoslavnică, naș findule: Dumitrache sin Pop(a) Ion Drugă din satu(l) Păltineni.

Popa Dumitru ot Chiojdu din Bâsca

Dumitrache sin Pop(a) Ion Drug(ă) ot Păltineni

Panaitu Codescu ot Chiojdu din Bâsca

Modelul din 1834

Pagină dintr-un registru parohial pentru botezuri al satului Liliești, județul Prahova din anul 1834

Primele registre cu șabloane pretipărite în Țara Românească au apărut probabil în 1834. Acestea sunt intitulate Însemnarea celor ce să botează. Conțin chenare cu un șablon tipărit de trei ori pe fiecare pagină. Textul tipărit are spații libere unde sunt consemnate sexul, numele părinților, localitatea, numele preotului, hramul bisericii, data botezului, numele de botez și numele nașului. Dedesubt, șablonul are prevăzut un spațiu pentru iscălituri, iar în partea dreaptă este o manșetă cu data nașterii.

Sau născut pruncul parte bărbătească în luna și ziua anuluǐ ce să arată împrotivă. Tatăl prunculuǐ Ioniță Neacșu Bulărean și muma Anca Dumitrache Nánu lăcuitorǐ din satul Lilieștilor — sau botezat și sau ouns cu sfântul mir, prin mine Preotul Dumitrache Diiacon Neculaie Parohialnic al bisericiǐ Sfânt Ierarh Neculaie — care să află întru acestu satu — în luna iulie ziua duminică și anul — și sau dat în sfântul botez pruncului numele Pantazi — Nașul luǐ au fost Popa Dumitrache lăcuit(or) în satul Lilieșilor

Sau adeverit de supt iscălițiǐ,

Obrazul bisericesc Popa Dumitrache sin Diiacon Neculaie

Naș Popa Dumitrache

Părințiǐ prun(cului) Ioniță sin Neacșu Bulărean și Anca Dumitrache

⸻

1834

în luna iulie 24

ziua marți

Registrele pentru decese

Patru decese consemnate într-o pagină din registrul parohial pentru morți din satul Valea Plopului pentru anul 1832.

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența înmormântărilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

Paginile conțin de regulă trei sau patru înregistrări. Textul poate varia, dar conține aceleași informații. Înregistrările erau numerotate. Paragraful menționa data, locul, numele decedatului, cauza morții și numele preotului.

1 Astăzi la cinci zile ale lunii lui maiu anul o mie opt sute trei zeci și doi în satu Valea Plopului au răposatsatu Ioan sin Mihaiu Roșca de boala vărsatului vârsta lui de ani trei și sau îngropatu la biserica din Valea Plopului de noi preotul Popa Enache