Conscripția Contelui Antal Cziráky din Transilvania (1819–1820)

De la Enciclopedia genealogica

Conscripția czirákyană a fost inițiată de administrația imperială austriacă în Transilvania pentru a reglementa raporturile dintre proprietarii nobiliari și iobagi.[1] Această conscripție a fost un pas esențial în eforturile de a desființa efectiv șerbia în Transilvania și de a îmbunătăți condiția țăranilor dependenți.

Contextul istoric

În Transilvania, țăranii iobagi, numiți șerbi, erau legați de pământul unui stăpân feudal, pe care trăiau și munceau, depinzând cu persoana și cu bunurile lor de acesta.

Șerbia în Transilvania

Șerbia fusese introdusă în 1514, și până în secolul al XIX-lea, condițiile acestor țărani au devenit extrem de dificile.[2] În dieta imperială din 1714, iobagilor li s-a stabilit o obligație în muncă (robotă) de 4 zile pe săptămână.[3] Robota a devenit și mai drastică prin legea urbarială din 1769 (legea Bizonyos punctumok, Anumite puncte), care a instituit în timpul sezonului agricol obligativitatea săptămânală a patru zile de muncă cu braţele şi trei zile cu vitele, adică toate zilele săptămânii. Această cantitate imensă de robotă era unică pe teritoriul Imperiului habsburgic, unde urbariul a prescris o zi cu vitele şi două zile cu palmele pe săptămînă în alte teritorii.[4]

Robota

Zilele de muncă erau de 12 ore și erau impuse norme minime. Dacă munca era considerată nesatisfăcătoare, stăpânii aveau dreptul să impună pedepse pe loc, care variau de la corecții fizice până la condamnări la moarte prin spânzurare, nobilii mai importanți prevalându-se de dreptul de paloş, având privilegiul de judecători supremi până în 1848.[5]

De jure, robota viza doar bărbaţii şi munca câmpului, însă în practică, femeile și copiii erau de asemenea forțați să muncească la curțile nobiliare și nobilii îi sileau pe iobagi să muncească mai multe zile cu vitele decât cele prevăzute de legea urbarială, și în alte domenii decât cel agricol. Șerbii aveau obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului. Iobagii aveau nevoie de aprobarea stăpânului pentru a se căsători și erau supuși și la o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile și încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, și avea adesea și exclusivitatea folosirii pădurilor și pășunilor.

Desființarea șerbiei

Aceste condiții severe au dus la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784. În urma răscoalei, împăratul Iosif al II-lea a desființat iobăgia în teritoriile coroanei Habsburgice printr-o patentă imperiala emisă în 1785. Aceasta însă a fost respinsă de nobilii maghiari în Transilvania. Astfel, șerbia din Ardeal a devenit o mare problemă pentru Iosif al II-lea și o sursă de tensiuni între stat și nobilimea maghiară. Administrația austriacă a făcut în repetate rânduri eforturi de a introduce o ordine in raporturile feudale, de a le scoate din domeniul dreptului privat si de a le formaliza în dreptului public, impunând limite pentru sarcinile feudale și uniformizând robota. Însă împotrivirea nobilimii a zădărnicit de fiecare dată eforturile Vienei.[6] O reformă a avut loc în 1790–1791, când s-au reconfirmat dispoziţiile Bizonyos punctumok, s-a interzis izgonirea iobagilor și transformarea sesiilor în pământuri alodiale. Coroana habsburgică intenționa clar să îi ocrotească pe supuşii plătitori de impozite dar nu s-a ajuns la o reglementare concretă a raporturilor iobăgeşti până abia în secolul al XIX-lea.

În vara anului 1817, coroana a iniţiat o conscripţie urbarială care să arate situația reală a apartenențelor și obligațiilor iobăgești și în baza căreia să se stabilească noi rapoarte echitabile între țărani și nobili. Sub conducerea vicepreşedintelui cameral Anton Cziráky, delegați imperiali speciali au început conscripția în vara anului 1820 pentru comitatele Crasna şi Solnocul de Mijloc.

Conținutul

Conscripția urbarială din 1819-1820 acoperă numai localitățile unde existau iobagi și jeleri. Pentru fiecare astfel de localitate, există un registru separat care consemnează informații privitoare la posesiunile pe care iobagii și jelerii le aveau în folosință, precum și obligațiile față de stăpâni, proprietarii feudali ai pământului. Informațiile au fost înregistrate de conscriptorii imperiali delegați în localități. Aceștia au primit informațiile de la juzii sau primarii sătești și jurații din consiliul comunal, în prezența unor martori aleși dintre bărbații mai vârstnici, buni cunoscători ai realităților locale. Reprezentanții locali jurau că vor spune adevărul, iar apoi răspundeau întrebărilor conscriptorilor.[1]

Conscripția este structurată în trei părți. Prima parte conține răspunsurile la nouă întrebări în limba locală și limba maghară.[7] Partea a doua este o listă a capilor de familie cu sesiile lor. A treia parte conține comentariile și obiecțiile proprietarilor de terenuri, precum și beneficiile și obligațiile localității identificate în interogatoriul de la prima parte.

Partea întâi: interogatoriul

Întrebările sunt redactate în limba maghiară, iar răspunsurile sunt consemnate în două coloane. Cea din stânga este scrisă în limba maghiară, iar cea din dreapta într-o transcriere fonetică a limbii locale folosind regulile de pronunție a limbii maghiare.

Cinci întrebări se refereau la obligațiile țăranilor față de stăpânii lor și la modul în care erau îndeplinite. Celelalte întrebări priveau posesiunile individuale și obștești ale țăranilor aserviți. Erau consemnate, printre altele, suprafețele sesiilor arabile și a fânețelor, fertilitatea lor, dacă acestea erau întregi, dacă puteau fi vânduite și dacă existau terenuri neexploatate. De asemenea, erau incluse detalii despre condițiile de folosire a islazurilor și pădurilor obștești.[1]

  1. Urbariul precedent.

    Vallyon és minémü Urbárium vagyon ma follyamatban, és az miolta hozattatott bé? După ce urbariu servesc iobagii şi de când?

    Exemplu de răspuns din satul Sânpetru Almașului:[8]

    Urbárium nits pune á=mu nám ávut, nyits á mu nu avém.
    (Urbarium nici până acum n-am avut, nici acum nu avem.)

    Exemplu de răspuns din satul Cupșeni:[9][10]
  2. Tributurile și serviciile datorate de țărani proprietarilor și de când sunt practicate.

    Ahol pedig most semmi Urbarium nintsen az adozások és a szolgálatok a parasztoktól az azok eránt költ edgyezések szerént vétettenek é fell, vagy pedig az ez eránt költ edgyezések mitölfogva kezdöttek és vétettekbé? Vallon a mostani Contractusok vagy Urbarium elött másak nem voltanak é és ha voltanak azok millyenek voltak, és amostani kötelezésbéli szokás mikor kezdödött el? Dacă nu există urbariu, după ce sistem servesc iobagii: după contract, sau pe baza obiceiurilor? Dacă mai demult a existat urbariu, şi când?

  3. Taxele percepute și cum sunt colectate.

    Ahol semmi urbárium vagy edgyezés nintsen a bévett szokás szerént valo adózások miben állanak, és azok mikor és mi módon hozattak bé? Dacă nu există urbariu şi nici contract, care sunt totuşi prestaţiile?

  4. Sarcinile și beneficiile localității.

    Egygyenként ezen Helységnek minémü terhei és hasznai vagynak? Ce beneficii are comuna (mori, cîrciumi, târg)?

  5. Pajiștile și locurile de păscut.

    Egy egész telken lako Colonusnak hány és millyen szánto, és kaszállo réttyei vagynak és mindenik hold föld hány bétsi mérön, és vallyon a kaszállo réten leheté sarjutis tsinálni? Care este mărimea unei sesii? Cât de mare este un iugăr? Care este situaţia fâneţelor? Dacă se coseşte şi otavă?

  6. Zilele de muncă datorate de șerbi cu mâinile și cu vitele.

    Eddig elé külön külön minden szolgálo ember hány napi szolgálatott tett, és azokat hány jármos marhával tette, továbbá a menetelek és a jövetelek szolgálattyokban belé tudattaké vagy nem? Ce cantitate de robotă se cere şi cum?

  7. Dijmele în natură și dările în bani percepute de stăpânii de moșie.

    Vallyon az urbarialis dézma vagy ahol eddig szokásban volt a kilentzed miolta és nevezetesen mikből adatott, és vallyon ezen tized vagy kilentzed adása más uradalmakban szokásban vagyoné? Effelett a parasztok ezenkivül más dáciák szine alatt a földös uraknak esztendönként mit adtanak és nevezetesen amit a földös úr ezen szin alatt kész pénzül vagy naturaban töllök fell vett mikböl állott? Din ce se dă nonă şi zeciuială și ce alte dări se mai cer?

  8. Parcelele de teren existente în hotarul localității și cum sunt folosite.

    Ezen Helységben hány puszta telkekk vagynak, azok miolta, miokbol és kikk által használtattnak? Câte sesii părăsite sunt în comună? De ce au fost părăsite şi de cine sunt folosite?

  9. Pădurile și drepturile de folosire.

    Vallyon a szolgálo emberek az erdölést ugy használhattyák é hogy abbol kereskedhessenek is, és továbbá az uraságnak a Helység határán kívűl lévő erdejét használhattyák é és végre a telkeknek szabad ell adása és vevése szokásban van é? Ţăranii au drept la folosirea pădurilor? Dacă vânzarea sau schimbarea sesiilor se admite sau nu?

Partea a doua: lista capilor de familie

Capii de familie apar în patru tabele.

Conscriptia Czirákyană 1820 Sânpetru Almașului

1. Conscriptio Oppidi, vel Posseſsionis [Numele Localității] Urbarialis

pagina din stânga
№ NOMINA et COGNOMINA Seſsionis qualitas Capacitas Fundi Intravillani metretarum Viennensium. Seſsionales Terrae arabiles Jugerorum. Seſsionalia prata
semper raro nunquam
falcabilia.
Jugerorum
pagina din dreapta
In Praedio Titulo Seſsionalium usuatae Terrae arabiles. Jugerorum Prata

Titulo Seſsionalium usuata.

semper raro nunquam
falcabilia.
Jugerorum

Capii de familie apar în patru categorii: Comitis (nobilii), Colonorum (țăranii dependenți), Inquilinorum (jelerii) și Sub-Inquilorum.

2. Connotatio Vinearum. Posseſsionis [Numele localității] vel Oppidi / ad Dominum [numele proprietarului] spectantis

Nrô. In Promontorio [Numele]

Nomina et Cognomina

Capacitas. Quid abinde praestatur?
Jugera.
Nrô.

3. Conscriptio Extirpaturarum Oppidi vel Poſſeſſionis [Numele Localității]

pagina din stânga
№ Nomina et Cognomina Terrae Arabiles ab his Præſtabant hactenus annue ab iisdem nunc præſtant annue
In parata Pecunia In Robottis In Naturalibus velaliis In parata Pecunia In Robottis In Naturalibus
Juger. Jugalisbus Manualibus Jugalisbus Manualibus
Nro. fl. xr. Dies. T. T. fl. xr. Dies. T.
pagina din dreapta
Jugera Pratorum ab his praestabant hactenus annue ab iisdem nunc præſtant annue
velaliis In parata Pecunia In Robottis In Naturalibus velaliis In parata Pecunia In Robottis In Naturalibus velaliis
Jugalisbus Manualibus Jugalisbus Manualibus
T. Nro. fl. xr. Dies. T. T. fl. xr. Dies. T. T.

4. Conscriptio et Investigatio - Fundorum Censualisticorum Anna 1820 per nos Infrascriptos peracta.

pagina din stânga
Sub

numeris

Nomina et Cognomina Incolarum Censualisticorum spectantium ad Dominium Quorum tenuta extant in Possessione, et possi dentur per Domesticum vel Extraneum Terrarum Arabium Pratorum Pasce

torum

Sylvarum Paliseriorum a quibus annuum
In
Parata Vecturis, vel Aratris Laboratoribus Pedestribus
Jug. Jug. Jug. Jug. fl. xr. Numero
pagina din dreapta
Censum solvunt Legitimatio Possessorii
In Naturalibus Ex Productione Lillerarum Sub Nris Ex propria recognitione praehabiti ex beneplacito Dominali de anno in annum Possessorii Nulia Litterarum Pro- ductione, aut ex beneplacito Dominali Possessorii recognitione accendente investi- gandum an haec tenuta ex fundis allodialibus, Vel ex Desertis et quo anno enitis promanent, et quanto tempore per Censualisitas possideantur.
Vini Triticei Milii Avenae Caponum Pulli
Cup Pin Me tre tae Nrô. Nrô.

Ghid pentru consultarea conscripției

Părțile care au supraviețuit din conscripție se păstrează la Arhivele Naționale ale Ungariei de la Budapesta, sub numărul de inventar F 52. Ele au fost fotografiate integral pe 53 de role de microfilm de 35 mm. Acestea sunt digitalizate și disponibile pe siteul FamilySearch cu o indexare parțială a localităților.[11]

Referințe

  1. ↑ 1,0 1,1 1,2 Liviu Botezan. Importanța conscripției Czirákyene pentru studierea sesiilor iobăgești și a obligațiilor țăranilor aserviți din Transilvania, între 1820–1848. Anuarul Institutului de Istorie “George Bariţ”, seria Historica 41: 41–84. Cluj-Napoca, 2002.
  2. ↑ Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu. Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988
  3. ↑ Georgeta Smeu. Dicţionar de Istoria Românilor. Editura Trei, Bucureşti, 1997
  4. ↑ David Prodan. Răscoala lui Horea. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979
  5. ↑ Enciclopedia României. Iobăgia. Accesat la 13 august 2024.
  6. ↑ Kovács Geza. Situaţia iobăgimii din Sălaj la începutul secolului al XIX-lea. Acta Musei Porolissensis, nr. V, pag. 449. Zalău, 1981
  7. ↑ Tibor Besze. Jobbágyélet az egregy és az almás vidékén 1820-ban. Acta Academiae Paedagogicae Agriensis, Sectio Historiae XXXVI (2007) 169-192
  8. ↑ Arhivele Naţionale ale Ungariei (Magyar Nemzeti Levéltár). Conscriptio Czirákyana (F 52). Vol. 3: Comitatul Dăbâca (3. kötet: Doboka megye). Budapesta, 1819–1820.
  9. ↑ Arhivele Naţionale ale Ungariei (Magyar Nemzeti Levéltár). Conscriptio Czirákyana (F 52). Vol. 3: Comitatul Solnocul Interior (3. kötet: Belső-Szolnok vármegye). Budapesta, 1819–1820.
  10. ↑ Maria Roșca-Rosen. Conscripţiile comunei Cupşeni din anii 1785-1785 şi 1820. Acta Musei Napocensis X. Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1973.
  11. ↑ The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints. FamilySearch.org: Conscriptio Czirákyana, 1819-1820. Accesat la 10 august 2024.
Adus de la „https://wiki.genealogica.ro/index.php?title=Conscripția_Contelui_Antal_Cziráky_din_Transilvania_(1819–1820)&oldid=204”