Catagrafia Brăilei din 1828

Încercarea eșuată a trupelor ruse de a cuceri Brăila la 15 iunie 1828, într-o lucrare a lui Karl Beggrov, aflată la muzeul Ermitaj din Moscova.

Harta satelor ținutului Brăilei la 1831, publicată de Gheorghe Mihăilescu în Analele Brăilei în 1932.

Catagrafia Brăilei din 1828, cunoscută și sub numele de Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila, este un document statistic, fiscal și demografic întocmit imediat după ocuparea raialei Brăila de către armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1828–1829. Lucrarea oferă informații detaliate despre populația, structura socială și veniturile locuitorilor din orașul și din satele județului Brăila. Raiaua se întindea între Siret, Călmățui și Dunărea Veche, incluzând și Balta Brăilei.

Catagrafia a fost publicată pentru prima dată în 1932, în revista Analele Brăilei, de către arhivistul Mihail Popescu, sub titlul Catagrafia locuitorilor și a venitului din orașul și județul Brăila, 1828.

Context istoric

Județul Brăila a fost ocupat parțial de către otomani după campania lui Soliman I Magnificul împotriva lui Petru Rareș, cândva între iunie 1539 și 30 octombrie 1540. O parte a județului a rămas necucerită, fiind integrată în județul Râmnicu Sărat, iar restul a fost transformat în raia otomană, căreia i s-a dat numele de Ibrail. Otomanii au construit pentru prima dată o cetate de zid la Brăila. Teritoriul raialei a rămas sub ocupație otomană pentru 300 de ani.

În timpul războiului ruso-turc din 1828–1829, armatele rusești conduse de feldmareșalul Ludwig Adolph Peter zu Sayn-Wittgenstein-Berleburg au ocupat raiaua Brăila și au decis încorporarea acesteia la teritoriul Țării Românești, sub administrația contelui Pavel Kiseleff (Palin în unele documente), președintele plenipotențiar al Divanurilor principatelor Române, un guvernator de facto între 19 octombrie 1829 și 1834. Biserica a fost alipită eparhiei Buzăului, episcopia trimițând un arhimandrit care a convertit fostele moschei în biserici (unele din ele la rândul lor foste biserici creștine).

Pentru organizarea noii structuri administrative, Vistieria a numit ca prim ispravnic al ținutului Brăilei pe sărdarul Grigore Tăut, recunoscut și de autoritățile ruse prin contele Kiseleff. Acesta și-a început activitatea în mai 1828, sub supravegherea comandantului rus al cetății, colonelul Oblenhov, urmat de generalul maior Gustav Maksimovich Shulman (Gustav Daniel Schulmann).

Prima măsură administrativă luată de sărdarul Grigore Tăut a fost întocmirea unei catagrafii a tuturor locuitorilor, după criterii economice, religioase și etnice. Catagrafia a constat în liste nominale cu capii de familie din toate satele raialei și din orașul Brăila.

Structura catagrafiei

Catagrafia satelor

În total, în județ existau 38 de sate, cu 1558 de familii: 250 fruntași, 440 mijlocași și 815 codași. În cele două plăși erau înregistrați 32 de funcționari și 21 de preoți. Populația a scăzut din cauza războiului, multe familii risipindu-se și chiar sate întregi dizolvându-se, locuitorii fugind fie peste Dunăre, în ostroavele din Balta Brăilei și Călărași, fie în județele limitrofe, Slam-Râmnic, Buzău și Covurlui.

Numele satelor, în mare măsură de origine turcească, reflectă faptul că erau create de proprietarii turci, după nevoia moșiilor lor. O parte dintre sate au dispărut, au fost mutate, sau și-au schimbat numele.

Catagrafia satelor este structurată în cele două plăși.

Plasa Vădeni

Satul (în catagrafie)	Satul actual	familii	preoți	slujitori
Vădeni		66	1
Baldovinești		21
Mumbaș	sat nelocalizat, posibil același cu Iboul, situat în lunca Siretului la sud de Vădeni, sau, mai probabil, situat în Balta Brăilei pe brațul estic, unde apare târla Bou pe harta Rusă de la 1828–1829, între Titcov și Frecăței	11
Pietroiu		49		1
Boul	sat nelocalizat, posibil același cu Iboul, situat în lunca Siretului la sud de Vădeni, sau, mai probabil, situat în Balta Brăilei pe brațul estic, unde apare târla Bou pe harta Rusă de la 1828–1829, între Titcov și Frecăței	31		1
Țăran Colbăit	denumit și Colbăit, Gereasa-i Călbăit sau Gereasca, un sat nelocalizat, situat undeva în nord-vestul raialei Brăilei	9
Nazârul	actualul sat Siliștea	26
Căpitan	denumit și Hadszicapitan sau Hadzi-Kapitan, un sat dispărut, care era situat între Brăila și Baldovinești pe harta rusă de la 1828–1829	16
Isminu	denumit și Ismei, Ismina sau Mustafa Efendi, care împreună cu satul Cazac au dat naştere satului Cazasu de astăzi	27
Omer-Fulga	sat dispărut, la est de Siliștea/Nazâru	4
Scorțaru	actualul sat Scorțaru Vechi	56	1
Odaia Pașii	sat dispărut, situat la sud-vest de Pietroiu	8
Osmanul	denumit și Osman-Aga, strămutat în actualul sat Unirea. Aşezarea Osman Aga datează de pe la anul 1829, fiind populată cu locuitori stabiliţi mai dinainte pe acest loc, aflat sub cârmuirea unui turc, aga Osman. Satul exista în jurul movilei Tâmpul, unde era şi casa învelită cu olane a agăi.	54	1	2
Omireni	denumit și Amiru, Imiru, Imiruli sau Emirul Osman Aga, un sat dispărut, situat imediat la nord-vest de Osmanu (Unirea) conform hărții ruse de la 1828–1829	20
Cosorul	denumit și Osman Aga Cosor, o veche târlă, ulterior parte din Silistraru	29		1
Ciucea	Albina	33
Gropeni de Câmp	sat nelocalizat, format la inceputul secolului al XIX-lea, din locuitori veniți din Gropeni de Mal	11
Tâmpul	sat dispărut, situat la jumătatea distanței dintre satele actuale Lanurile și Constanitn Gabrielescu conform hărții ruse de la 1828–1829. Așezarea este consemnată pe harta austriacă de la 1789	41		1
Total:	108 familii de fruntași, 143 de mijlocași, 261 de codași	512	3	6

Plasa Bălții

Satul (în catagrafie)	Satul actual	familii	preoți	slujitori
Silistraru		29		2
Muftiu	Traian	8
Chiscani		64	1
Tichilești		43	1
Frumușica	sat dispărut, actualmente parte din Tichilești	27
Vărsătura		31	1
Valea Cânepii		49	1	3
Gropeni de Mal		141	2
Cărmălăului	denumit și Cârmâlâu, actualmente partea nordică din Gropeni	20
Cuptoarele	situat la 2 km sud-est de Ceacâru, azi Siliştea Cuptoarele	62	1	1
Ibiș Roșu	apare și ca Ibiș Romul sau Ibișul; un sat dispărut, pe locul ce se numește azi Siliștea Ibișului	22
Porumboiu	sat dispărut, localizat odată la sud-est de Tufești, pe locul numit azi Siliştea Porumboiului	12		1
Ceapârsu	cunoscut și ca Ceapârsul sau Ceacâru	16		1
Chiurtul	denumit și Ciurtu; sat dispărut, pe locul numit azi Siliştea Chiurtului, lângă Tufești	22
Tufești	Ceacâru	41	1	2
Pelivan	situat la nord de Pârlita, în apropiere de Viziru. Împreună cu târla Pârlita, a format satul Pârlita, redenumit în Cuza Vodă.	22	1
Rama	sat dispărut, pe locul numit azi Siliștea Rama	37
Pârlita		9		1
Viziru	includea și Odaia Vizirului	333	5	16
Satul Nou	denumit și Satnou, situat la nord de Viziru conform hărții ruse de la 1838–1839, probababil dispărut sau migrat în partea de Nord a satului Vizirului, care astăzi poartă numele de Satul-Nou	34
Total:	148 fruntași, 297 mijlocași, 554 codași	1022	14

Populația este împărțită în trei clase de țărani: fruntași, mijlocași și codași, iar funcționarii și preoții sunt consemnați la final. Pentru fiecare țăran se specifică numărul de boi, vaci, cai, oi și  capre, porci, vițele, ciosvârte de vie și holde.

Distincția dintre clasele de țărani nu este foarte clară. Codașii au în general până la boi, mijlocașii între doi și patru, iar fruntașii patru sau mai mulți. Dar există și excepții de codași cu patru boi și de fruntași cu numai doi boi, cum sunt cei din satul Rama. Boii par a fi principalul criteriu de diferențiere, existând codași cu un număr impresionant de oi și capre, cum este Ion Spânul din Baldoviești, codaș cu o turmă de 350 de animale. Recordurile pentru fiecare categorie sunt:

• 12 boi: Tudor Măcrinea, fruntaș din Viziru
• 10 vaci: Tudor Măcrinea, fruntaș din Viziru; Simedru Tudorache, mijlocaș din Tichilești și Ene Tudorache, fruntaș din Tichilești
• 16 cai: Ene Cimpoiaș, fruntaș din Scorțaru
• 900 de oi și capre: Nicolae Sârcu, fruntaș din Scorțaru
• 250 de porci: Stanciu Cereșe, fruntaș din Gropeni de Mal
• 20 de junci: Gheorghiță Urmeș, fruntaș și Neagu Beșleaga, mijlocaș, ambii din Vădeni
• 6 ciosvârte de vie: Micu Bounegru, fruntaș; Oprea Ciapă, fruntaș; Dan Aguridă, mijlocaș și Constantin Pistol, mijlocaș, toți din Viziru
• 6 holde: Neculai Zeamă, codaș din Viziru

Administrația specială otomană

Plasa Balta era mai populată și cuprindea satele Vizirul și Odaia Vizirul, care aveau o administrație aparte. Acestea erau sub administrație otomană, fiind guvernate de pașa ienicerilor, comandantul cetății.

Dintr-o listă aparte întocmită numai pentru Viziru și Odaia Vizirului, aflăm că venitul lor era de 2161 de taleri, din care se cheltuiau 200 taleri cu salariile celor 16 slujitori, iar restul se încasa de stat.

Orașul Brăila

Orașul Brăila are dedicată o secțiune separată, catagrafia oferind informații despre structura administrativă urbană. Orașul era organizat în trei mahalale și o uliță comercială.

Mahalaua		total	fruntași	mijlocași	codași	preoți
Poarta cea Mare		113	10	23	73	7
	veniți	47	16	17	14
Poarta cea Mică		194	14	67	113
Mahalaua Ispirlăului		105	3	21	81
	veniți	7	7
Ulița Târgului cu Prăvălii	creștini	73	6	21	46
	armeni	25	8	7	10
	evrei	21	3	9	9
Total:		585

În total erau 539 de familii creștine și 46 de familii de străini. Între acestea, sunt menționate șapte familii de slujitori pe Ulița Târgului menționându-se numele stăpânului. Mai sunt menționate 54 de familii de “veniți”, cu satul de proveniență. Aceștia erau probabil o parte din refugiații menționați de Serdarul Grigore Tăut la 1 Septembrie 1828:

“gonacii au adus în două ocoluri încă 150 de familii fugare, pe care le va așeza pe la locurile unde se vor trage, căci nu voesc a se a- șeza prin satele unde au locuit fiecare, pricinuind unii că sunt pă drumul oștilor, alții că n-au apă pen apropiere și alții că nu au locuri pentru pășunea vitelor".

Fiscalitate și obligații

Catagrafia a fost folosită pentru stabilirea dărilor către vistierie. După ocuparea ținutului, locuitorii au fost scutiți de taxe pe lunile mai - august 1828, pentru a li se permite refacerea gospodăriilor:

“pentru că populația a încercat greutate în câtă vreme au stătut oștirile asupra cetății Brăila, așa că a fost nesupărată de dajdie spre a cunoaște și locuitorii mângăere.”

În perioada otomană, anterioară catagrafiei, locuitorii plăteau:

• Haraciul de 12 taleri și 60 de bani pentru fiecare om căsătorit și 12 taleri pentru copiii de peste 10 ani
• Claca pentru fiecare om căsătorit consta în trei zile cu plugul și 10–12 zile cu brațele
• Conceritul de 3 taleri pe familie plătiți arhiereului Proilaviei

După integrarea în Țara Românească, visteria și ispravnicul își iau angajamentul de a veghea asupra colectării echilibrate a taxelor, și de a prevenirii abuzurilor zapciilor, pârcalabilor și a familiilor înstărite față de familiile sărace. Dările au fost uniformizate cu cele ale celorlalți locuitori ai țării, stabilindu-se la 12 lei de familie pe trimestru (36 lei anual), mai reduse decât în perioada otomană. Plata se făcea în cislă (la comun) pentru un sat întreg. Astfel, de la 1 Septembrie până la 31 decembrie 1828, s-au strâns 23124 lei de la 1927 de familii. Salariile slujbașilor au fost de 8890 de lei:

• 7000 lei ispravnicul
• 700 lei sameșul
• 140 lei condicarul
• 1050 lei cei cinci zapcii.

În plus, visteria mai taxa:

• vinăriciul (darea pe vin) de 4 parale pe vadră
• parpăra (taxa pe bute) de 4 parale pe bute
• 4 parale pe oaia locală (în Brăila erau 37957 oi)
• 5 lei pe turma cu peste 300 de oi
• 10 bani pe oaia ungurească.

Importanță

Catagrafia Brăilei din 1828 are o importanță istorică deosebită, prin faptul că reflectă exact situația populației raialei Brăila în momentul integrării în Țara Românească, după peste 300 de ani de dominație otomană. Acest document oferă informații despre sate dispărute, familiile lor, statutul lor, distribuția în pături sociale și compoziția gospodăriilor. De asemenea, catagrafia contribuie la reconstituirea întinderii raialei Brăila și a organizării ei administrative.