Registre parohiale din Țara Românească — religia ortodoxă (1831–1865)

În Țara Românească, Regulamentul Organic a pus în sarcina parohiilor responsabilitatea consemnării botezurilor, cununiilor și deceselor în condici parohiale.

Context istoric

Până în secolul al XVI-lea, starea civilă a persoanelor nu a fost înregistrată nici laic și nici religios în Țara Românească.^[1] Starea civilă și relațiile familiale în general erau validate de comunitate sau consemnate în diverse acte de proprietate. Astfel, starea civilă se putea dovedi cu martori sau acte de familie. Martorii erau de regulă rude sau vecini bine văzuți în comunitate care puteau confirma naşterea, căsătoria sau moartea unei persoane, garantând cu reputația lor, fără a exista sancţiuni în cazul unei declaraţii false.^[2]

Începând cu secolul al XVI-lea, preoţii au început să țină liste simple cu numele persoanelor botezate, cununate şi înmormântate, inițial în parohiile din marile centre urbane și mănăstiri. În Țara Românească, primele recomandări în această privință apar în Pravila cea Mare a lui Matei Basarab din 1652, în carese realizează prima reglementare detaliată a familiei, căsătoriei, divorțului, înfierii și tutelei. Pravila prevede puterea maritala a soțului, dreptul lui exclusiv de a administra zestrea soției și de a-i aplica pedepse fizice. Sunt precizate posiblele motivele de divorț: adulterul, erezia, vrăjmășia, neîntreținerea soției, bătaia peste măsură, nebunia, facerea de farmece și beția. Pravila prevede de asemenea că în cazul în care divorțul se pronunța din vina bărbatului, femeia avea dreptul de a-și recupera zestrea.^[3]

În Capetele de poruncă publicate în 1714 de Antim Ivireanu, mitropolit de București, apar dispoziții date preoţilor pentru evidenţa înmormântărilor şi întocmirea testamentelor.^[4] Norme referitoare la starea civilă se găsesc şi în Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1779.

Evidenţa stării civile a persoanelor începe să fie reglementată abia la începutul secolului al XIX-lea. Mai precis, în 1817, Codul Caragea, Codul civil al Țării Românești, prevede în capitolul al doilea, intitulat Pentru înscrierile stării civile, înfiinţarea în fiecare județ a unei condici pentru consemnarea evenimentelor de stare civilă. Condicile erau administrate de preoţii parohi, iar mitropolia coordona și centraliza păstrarea acestora.^[5]

Regulamentul Organic din Țara Românească (1831) a impus pentru prima oară un sistem integral de evidență a stării civile. Aceasta era pusă tot în responsabilitatea preoţilor, care consemnau botezurile, cununiile și decesele în condici parohiale pentru starea civilă, numite mitrice. Ministerul de Interne a elaborat modelele de condici de stare civilă, care erau tipărite de mitropolie și episcopii pentru fiecare parohie. Preoții erau obligați să redacteze aceste acte în dublu exemplar, din care unul original și o copie. La sfârşitul anului, un exemplar era înaintat ispravnicului, prin intermediul protoiereului, iar al doilea exemplar rămânea în arhiva parohiei. Mitropolitul şi episcopii eparhi supravegheau completarea riguroasă a condicilor.

Acest sistem a funcționat până la introducerea Codului Civil din 1864, pus în aplicare în decembrie 1865. Pentru prima dată, rolul de ofiţer al stării civile revenea autorităţilor administrative laice, ieșind din competența bisericii. Cu toate acestea, rolul bisericii în starea civilă a rămas în legislație până în 1928, când legea care uniformiza starea civilă după Mare Unire prevedea că evenimentele de stare civilă trebuiau urmate şi de binecuvântarea religioasă.

Registrele parohiale

De-a lungul celor aproape 35 de ani în care evidența stării civile a fost ținută de preoți, au existat mai multe modele de registre de stare civilă, fie cu pagini goale și texte scrise de mână după un tipar, fie cu un șablon tipărit prealabil și completate de mână. Registrele erau redactate în limba română folosind alfabetul chirilic.

Registrele pentru botezuri

Modelul de la începutul anilor 1830

Primele registre pentru evidența botezurilor aveau pagini goale și erau completate de mână de preoți după un format prestabilit. Acest tip de registru a fost folosit din 1831 până în 1833, în 1834 fiind introdus un model de registre cu șablon tipărit.

Paginile puteau conține una sau mai multe înregistrări, de regulă două sau trei. Textul înregistrărilor poate varia, dar conține de regulă aceleași informații. Înregistrările erau numerotate în partea de sus. Paragraful menționa data, locul, numele de botez, numele tatălui și al nașului. Sub paragraf era consemnat numele preotului, al nașului, și al martorilor.

Al douăzecișicincilea
Astăzi la două zeci și patru de zile ale (lunii) lui oct(ombrie) anul o mie optu sute trei zeci și trei în sat(ul) Chiojdului din Bâsca sau botezat Ilinca sin Dumi(t)rache Codescu în (le)gea pravoslavnică, naș findule: Dumitrache sin Pop(a) Ion Drugă din satu(l) Păltineni.
Popa Dumitru ot Chiojdu din Bâsca
Dumitrache sin Pop(a) Ion Drug(ă) ot Păltineni

Panaitu Codescu ot Chiojdu din Bâsca

Modelul din 1834

Primele registre cu șabloane pretipărite în Țara Românească au apărut probabil în 1834. Acestea sunt intitulate Însemnarea celor ce să botează. Conțin chenare cu un șablon tipărit de trei ori pe fiecare pagină. Textul tipărit are spații libere unde sunt consemnate sexul, numele părinților, localitatea, numele preotului, hramul bisericii, data botezului, numele de botez și numele nașului. Dedesubt, șablonul are prevăzut un spațiu pentru iscălituri, iar în partea dreaptă este o manșetă cu data nașterii.

Sau născut pruncul parte bărbătească în luna și ziua anuluǐ ce să arată împrotivă. Tatăl prunculuǐ Ioniță Neacșu Bulărean și muma Anca Dumitrache Nánu lăcuitorǐ din satul Lilieștilor — sau botezat și sau ouns cu sfântul mir, prin mine Preotul Dumitrache Diiacon Neculaie Parohialnic al bisericiǐ Sfânt Ierarh Neculaie — care să află întru acestu satu — în luna iulie ziua duminică și anul — și sau dat în sfântul botez pruncului numele Pantazi — Nașul luǐ au fost Popa Dumitrache lăcuit(or) în satul Lilieșilor
Sau adeverit de supt iscălițiǐ,
Obrazul bisericesc Popa Dumitrache sin Diiacon Neculaie
Naș Popa Dumitrache
Părințiǐ prun(cului) Ioniță sin Neacșu Bulărean și Anca Dumitrache
⸻
1834
în luna iulie 24

ziua marți

Modelul din 1835–1859

În 1835, în Țara Românească se introduce un model nou de registre parohiale pentru botezuri, în format tabelar. Formularele se întindeau pe două pagini și consemnau șapte botezuri, câte unul pe fiecare rând.


pagina din stânga
Numărul	Anul Domnuluǐ	Luna	Zioa	Anul Domnuluǐ	Luna	Zioa	Parte bărbătească	Parte femeiască	Numele pruncului care i sau dat la botez	Numele porecla si meseria părinților pruncului.
Numărul	Nașterii			Botezului			Parte bărbătească	Parte femeiască	Numele pruncului care i sau dat la botez	Numele porecla si meseria părinților pruncului.
№ 1	1835	septbr. 12	luni	1835	septbr. 8	duminecă	Parte bărbătească		Costandin	Muma Mariia sin Din(u) Direa Tatăl Marin Lamboiu

pagina din dreapta
Numele orașuluǐ sau al satuluǐ unde sau născut pruncul	Numele nașuluǐ, sau al nașiǐ si porecla lor	Iscăliturile
Satul Cioara	Logoft Costache sin Postel(ni)cu Neculaie	Obrazul bisericesc preot Stan Naș logofăt Costache sin Postelnicu Neculaie Părinții pruncului Marin Lamboiu și Mariia Din(u) Direa

Modelul din 1860–1862

În 1860 se introduce un nou model de tabel, cu coloane suplimentare pentru legitimitate, gemeni și malformații congenitale. Formularele au zece rânduri în fiecare formular și capul de tabel este tipărit într-un alfabet de tranziție foarte apropiat de cel latin.


pagina din stânga
Nr.	Anulǔ.	Luna.	Zioa.	Anulǔ.	Luna.	Zioa.	Parte bărbătească.	Parte femeească.	Numele care i s'a dat din Botez	Numele și pronumele și meseria părințilorǔ prunculuǐ.
Nr.	Naștereǐ.			Botezuluǐ.			Parte bărbătească.	Parte femeească.	Numele care i s'a dat din Botez	Numele și pronumele și meseria părințilorǔ prunculuǐ.
11	1862	iunie	17	1862	iunie	18	1		Ioan	Coman Istrate cu Voica Cismar

pagina din dreapta
Numirea orașuluǐ și a satuluǐ unde s'a nüscut pruncul.	Din cununie legitimü saǔ fără cununie.	De sînt gemenǐ saǔ skilozǐ	Numele nașuluǐ saǔ al nașeǐ șipronumele lor.	iscăliturile.
în satul Băicoiu de Jos	Din cununie legitimă		Ioan Vișănoiu	Preotu Vasile

Modelul din 1863–1865

În 1863 se introduce un nou model de tabel, cu ordinea coloanelor schimbată. Formularele au tot zece rânduri în fiecare formular și capul de tabel este tipărit într-un alfabet de tranziție, mai mult sau mai puțin apropiat de cel latin.


pagina din stânga
№	Data naștereǐ			Secsulǔ				De sîntǔ gemenǐ saǔ skilozi (cu beteșugǔ)	Orașulǔ saǔ comuna unde s'a născutǔ prunculǔ.	Numele și pronumele, starea saǔ meseria părințilorǔ prunculuǐ.
	Data naștereǐ			Legitimǐ		Nelegitimǐ
	anul	luna	ziua	bărbațǐ.	femeǐ.	bărbațǐ.	femeǐ.
11	1864	februarie	3	1					în Băicoi de Jos	Dinu sin Pîrvu cu Casandra Muncitor

pagina din dreapta
Data botezuluǐ			Numele care i s'a datǔ din botezǔ.	Numele și pronumele nașului saǔ a nașeǐ.	Sub-scrierile preotuluǐ, nașuluǐ și părințilorǔ
anul	luna	ziua	Numele care i s'a datǔ din botezǔ.	Numele și pronumele nașului saǔ a nașeǐ.	Sub-scrierile preotuluǐ, nașuluǐ și părințilorǔ
1864	februarie	5	Bogdan	Costandin Săpunaru	Ioan Preotu Stroe Costandin Săpunaru Dinu sin Pîrvu cu Casandra