(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 1:
Linia 1:
Primul recensământ general al Țării Românești a fost realizat în anii 1837–1838.
Primul recensământ general al Țării Românești a fost realizat în anii 1837–1838.
== Context istoric ==
== Circumscripțiile de recenzare ==
=== Situația geografică Țării Românești înainte de 1838 ===
Au existat două tipuri de circumscripții de recenzare, corespunzând organizării administrativ-teritoriale a țării în localități rurale și urbane. [[Fișier:1838 39.jpg|miniatura|Pagini din registrul recensământului din 1838 pentru satul Târlești, plasa Teleajenului, județul Saac. Imagine: Andrei Popescu ([https://creativecommons.org/licenses/by-nc-sa/4.0/deed.en CC BY-NC-SA 4.0])]]
[[Fișier:Țara Românească la 1809.jpg|miniatura|Țara Românească la 1809, așa cum figura în harta întocmită la Viena de Joseph Max Freiherrn von Liechtenstern, reprezentând regatele Ungariei, Croației și Slavoniei și Marele Ducat al Transilvaniei]]
Principatul Țării Românești a existat încă din secolul al XIV-lea, fiind sub suzeranitatea otomană timp de secole. În sfera de influență otomană, Țara Românească a trebuit să cedeze mai multe puncte de-a lungul Dunării, inclusiv Giurgiu, Turnu Măgurele și Raiaua Brăilei.
Alături de Moldova, Țara Românească și-a pierdut în continuare din autonomie în secolul al XVIII-lea, când a devenit un câmp de luptă între imperiile Otoman, Țarist și Habsburgic. După războiul ruso-turc, Rusia a fost recunoscută ca protector formal, exercitând o influență puternică în afacerile interne și control de facto în timpul ocupației din 1829–1834. Pentru a-și consolida sfera de influență și poziția militară de-a lungul Dunării, Rusia a căutat să elimine enclavele otomane de pe malul stâng al fluviului. Astfel, în 1829, Țara Românească a fost compensată cu posesiunile sale medievale ocupate anterior de Imperiul Otoman.
O parte importantă a Țării Românești, Dobrogea, a rămas însă în continuare parte din Imperiul otoman, până după Războiul de Independență. În 1878, când Dobrogea a fost oferită de Rusia la schimb pentru Bugeac. Bugeacul fusese obținut după războiul Crimeei, în urma unei respingeri a înaintării Rusiei către Balcani și Constantinopol, când puterile europene au convenit să compenseze Moldova cu o parte din Basarabia de Sud.
=== Situația demografică a Țării Românești în secolul al XIX-lea ===
Principatele Române erau subpopulate în comparație cu Europa Centrală și de Vest. În 1859, pe un teritoriu de aproximativ 125.000 km pătrați, trăiau aproximativ 4.1 milioane de locuitori (32 de persoane pe km pătrat). Populația era în cea mai mare parte rurală (peste 80% locuind în sate) și compusă în majoritate din etnici români, creștini ortodocși, care împărțeau aceste teritorii cu romi, evrei, greci și slavi sudici.
[[Fișier:Principatele Române și România între 1775 și Primul Război Mondial.jpg|miniatura|Schimbările teritoriale ale Țării Românești, Moldovei și României între 1775 și 1914.]]
=== Situația recensămintelor în secolul al XIX-lea ===
La fel ca în Europa Centrală și de Vest, listele de populație devin cu timpul mai bogate în informații, fiind efectuate la intervale mai regulate și într-o mai mare măsură în scopuri statistice, mai degrabă decât din motive pur financiare.
În Țara Românească, astfel de liste apar relativ târziu. Practic, abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea devin frecvente chiar și listele de bază ale populației. În plus, Biserica Ortodoxă a jucat un rol mult mai slab decât cel al Bisericilor Catolică și Protestantă. Păstrarea registrelor Status Animarum era o practică necunoscută în epoca medievală și, chiar și după 1800, atunci când Biserica a început să țină evidența enoriașilor și a evenimentelor din cursul vieții, aceasta se făcea de obicei sub ordinele și orientările autorităților laice sau militare.
Efectuarea recensămintelor și stabilirea unor rutine administrative care supravegheau cunoașterea statistică a fost influențată puternic de puterile străine. Guvernele militare austriece și ruse au încercat să măsoare a populația, terenurile și resursele, prin cartografii și recensăminte generale. Atunci când militarii înșiși nu efectuau aceste operațiuni, administrațiile locale (civile și ecleziastice) erau însărcinate cu finalizarea lor. În plus, reformele instituționale care au contribuit la dezvoltarea statisticii oficiale au fost, de asemenea, supravegheate direct de dominația străină. În urma unor astfel de experiențe, autoritățile valahe și moldovene au început să țină evidențe regulate și mai detaliate ale populației.
=== Situația politică a Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea ===
''[https://ro.wikipedia.org/wiki/Regulamentul_organic Regulamentul Organic]'' al Țării Românești a fost o cvasiconstituție adoptată în 1831. În capitolul al patrulea, acesta prevedea înființarea ''Departamentului Dinlăuntru –'' ''Departamentului Mădularelor Sfatului Administraței'', echivalentul unui minister al afacerilor interne actual. Ministrul de interne era [https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Ghica Mihail Ghica], fratele domnitorului [[wikipedia:Alexandru_II_Ghica|Alexandru II Ghica]] (1834-1842). Acest departament era împărțit în trei secții, Secția a III-a fiind însărcinată cu strângerea de informaţii statistice despre populaţie, geografie, economie, transport, comunicaţie, urbanizare, mediul înconjurător și alte domenii. Această secție a fost condusă de Iordache Creţulescu<ref>Bogdan Mateescu (director de proiect). ''Baza de date Dem-Ist''. Academia Română, Institutul de Istorie ''Nicolae Iorga,'' 2021. https://demist.iini.ro/</ref> și Iancu Manu.
În baza articolului 151 din Regulamentul Organic, Secția a III-a conceput și organizat recensământul din 1837–1838, denumit oficial "statistica țării". În planificarea recensământului este posibil să fi fost implicat şi [[wikipedia:Petrache_Poenaru|Petrache Poenaru]].
== Formularele recensământului ==
Au existat două tipuri de circumscripţii de recenzare, corespunzând organizării administrativ-teritoriale a țării în localități rurale și urbane. [[Fișier:1838 39.jpg|miniatura|Pagini din registrul recensământului din 1838 pentru satul Târlești, plasa Teleajenului, județul Saac. Imagine: Andrei Popescu ([https://creativecommons.org/licenses/by-nc-sa/4.0/deed.en CC BY-NC-SA 4.0])]]
=== Circumscripțiile urbane ===
=== Circumscripțiile urbane ===
Recenzarea localităţilor urbane<ref name=":0">Bogdan Mateescu. ''Digitising the Wallachian census forms of 1838. The first population samples of the DEM-IST database''. În ''Studii și materiale de istorie modernă, vol. XXXIII,'' pp. 19–84. Academia Română, Institutul de Istorie ''Nicolae Iorga,'' București, 2020. </ref> cu sedii de poliţie a căzut în responsabilitatea şefilor de poliţie locali (numiți ''polițai'' sau ''polițmaister'') și a celor cinci comisari de sector din București.<ref>Georgeta Filitti. ''Observaţii pe marginea Catagrafiei din 1838 (Vopseaua Galbenă, Bucureşti) (I)''. În Revista Arhivelor, ''Studii de Istorie,'' vol. LXV, nr. 1–2, pp. 102–121. Arhivele Naționale ale României, București, 2004.</ref>
Recenzarea localităților urbane<ref name=":0">Bogdan Mateescu. ''Digitising the Wallachian census forms of 1838. The first population samples of the DEM-IST database''. În ''Studii și materiale de istorie modernă, vol. XXXIII,'' pp. 19–84. Academia Română, Institutul de Istorie ''Nicolae Iorga,'' București, 2020. </ref> cu sedii de poliție a căzut în responsabilitatea șefilor de poliție locali (numiți ''polițai'' sau ''polițmaister'') și a celor cinci comisari de sector din București.<ref>Georgeta Filitti. ''Observaţii pe marginea Catagrafiei din 1838 (Vopseaua Galbenă, Bucureşti) (I)''. În Revista Arhivelor, ''Studii de Istorie,'' vol. LXV, nr. 1–2, pp. 102–121. Arhivele Naționale ale României, București, 2004.</ref>
=== Circumscripțiile din provincie ===
=== Circumscripțiile din provincie ===
În provincie, subprefecții (''subocârmuitorii'') erau responsabili cu recenzarea propriilor sub-diviziuni administrative. La 1838, Ţara Românească era împărţită în 18 judeţe. Județele erau formate dintr-un total de 95 de subdiviziuni la nivelul întregii țări, dintre care 78 de plăşi în zonele de deal şi câmpie şi 17 plaiuri în zonele de munte. Dintre acestea, 17 subdiviziuni includeau oraşe sau târguri fără poliţie proprie, care au revenit de asemenea în responsabilitatea subprefecților.<ref name=":0" />
În provincie, subprefecții (''subocârmuitorii'') erau responsabili cu recenzarea propriilor sub-diviziuni administrative. La 1838, Țara Românească era împărțită în 18 județe. Județele erau formate dintr-un total de 95 de subdiviziuni la nivelul întregii țări, dintre care 78 de plăși în zonele de deal și câmpie și 17 plaiuri în zonele de munte. Dintre acestea, 17 subdiviziuni includeau orașe sau târguri fără poliție proprie, care au revenit de asemenea în responsabilitatea subprefecților.<ref name=":0" />
=== Formularele de tip A ===
== Formularele de tip A ==
Formularele de recenzare conțineau 24 de coloane, paginate fie pe orizontală, fie pe câte două pagini adiacente verticale.
Formularele de recenzare conțineau 24 de coloane, paginate fie pe orizontală, fie pe câte două pagini adiacente verticale.
{| class="wikitable"
{| class="wikitable"
Versiunea curentă din 25 iulie 2026 12:37
Primul recensământ general al Țării Românești a fost realizat în anii 1837–1838.
Circumscripțiile de recenzare
Au existat două tipuri de circumscripții de recenzare, corespunzând organizării administrativ-teritoriale a țării în localități rurale și urbane.
Pagini din registrul recensământului din 1838 pentru satul Târlești, plasa Teleajenului, județul Saac. Imagine: Andrei Popescu (CC BY-NC-SA 4.0)
Circumscripțiile urbane
Recenzarea localităților urbane[1] cu sedii de poliție a căzut în responsabilitatea șefilor de poliție locali (numiți polițai sau polițmaister) și a celor cinci comisari de sector din București.[2]
Circumscripțiile din provincie
În provincie, subprefecții (subocârmuitorii) erau responsabili cu recenzarea propriilor sub-diviziuni administrative. La 1838, Țara Românească era împărțită în 18 județe. Județele erau formate dintr-un total de 95 de subdiviziuni la nivelul întregii țări, dintre care 78 de plăși în zonele de deal și câmpie și 17 plaiuri în zonele de munte. Dintre acestea, 17 subdiviziuni includeau orașe sau târguri fără poliție proprie, care au revenit de asemenea în responsabilitatea subprefecților.[1]
Formularele de tip A
Formularele de recenzare conțineau 24 de coloane, paginate fie pe orizontală, fie pe câte două pagini adiacente verticale.
Coloana
Titlul
Exemplu
1
№
2
Numele
capul de familie
Gheorghe sin Gheorghe
soția
Maria soția sa
băieți
Matei sin lui
fete
Ioana fiesa
slugi
Radu argatu
alți colocatari
Ioana muma lui Gheorghe
3
Neamul
român, ovrei, țigan, sârb
4
Căsătoria
însurat, neînsurat, văduvă, holtei, flăcău
5
Vârsta
6
Birul
birnic, scutit, neam, sudit, fiu de postelnicel
7
Claca
clăcaș, moșnean, loc înfundat
8
Meșteșugul
muncitor, plugar, zidar, fierar, săpător
9
Pogoane lucrate
1. grâu
3. porumb
6. fân
1. orz
2. ovăz
1. mei
10
Beteșug
vătămat, orb de un ochi, un picior de lemn, boșorog, șchioapă de un picior din naștere, zgârcită de ani 7, foarte bătrân și nevolnic
11
Cai
12
Boi
13
Vaci
14
Oi
15
Capre
16
Râmători
17
Bivoli
18
Măgari
19
Catâri
20
Stupi
21
Pruni
22
Duzi
23
Vie
24
Pomet
Exemple pentru formularul de tip A
Două pagini din recensământul de la 1838 al orașului Ploiești, astăzi în județul Prahova, aflate într-un volum dedicat integral acestui oraș. Filele sunt orientate în format vedere.
Două pagini din recensământul de la 1838 al satului Starchiojd, astăzi în județul Prahova, aflate în registrul pentru Județul Săcueni, Plaiul Despre Buzău, volumul al doilea.
Una dintre cele două pagini din recensământul de la 1838 al orașului Bucov, astăzi în județul Prahova, aflate în registrul pentru Județul Săcueni, Plsa Podgoria. Fila este supradimensionată și împăturită la începutul volumului.
Bibliografie
↑ 1,01,1Bogdan Mateescu. Digitising the Wallachian census forms of 1838. The first population samples of the DEM-IST database. În Studii și materiale de istorie modernă, vol. XXXIII, pp. 19–84. Academia Română, Institutul de Istorie Nicolae Iorga, București, 2020.
↑Georgeta Filitti. Observaţii pe marginea Catagrafiei din 1838 (Vopseaua Galbenă, Bucureşti) (I). În Revista Arhivelor, Studii de Istorie, vol. LXV, nr. 1–2, pp. 102–121. Arhivele Naționale ale României, București, 2004.
Două pagini din recensământul de la 1838 al orașului Ploiești, astăzi în județul Prahova, aflate într-un volum dedicat integral acestui oraș. Filele sunt orientate în format vedere.
Două pagini din recensământul de la 1838 al satului Starchiojd, astăzi în județul Prahova, aflate în registrul pentru Județul Săcueni, Plaiul Despre Buzău, volumul al doilea.
Una dintre cele două pagini din recensământul de la 1838 al orașului Bucov, astăzi în județul Prahova, aflate în registrul pentru Județul Săcueni, Plsa Podgoria. Fila este supradimensionată și împăturită la începutul volumului.
