Vizualizare sursă pentru „Catagrafia Brăilei din 1828”

[[Fișier:Karl Beggrov - Asaltul Brăilei, 1829.jpg|miniatura|Încercarea eșuată a trupelor ruse de a cuceri Brăila la 15 iunie 1828, într-o lucrare a lui Karl Beggrov, aflată la muzeul Ermitaj din Moscova.]]
[[Fișier:Gheorghe Mihăilescu - Harta Brăilei la 1831.jpg|miniatura|Harta satelor ținutului Brăilei la 1831, publicată de Gheorghe Mihăilescu în Analele Brăilei în 1932.]]'''Catagrafia Brăilei din 1828''', cunoscută și sub numele de ''Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila'', este un document statistic, fiscal și demografic întocmit imediat după ocuparea raialei Brăila de către armata rusă în timpul [https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Ruso-Turc_(1828%E2%80%931829) războiului ruso-turc din 1828–1829].<ref>Mihail Popescu. "Catagrafia din 1828 a locuitorilor și venitului din orașul Brăila". Editura Analele Brăilei, Brăila, 1933</ref> Lucrarea oferă informații detaliate despre populația, structura socială și veniturile locuitorilor din orașul și din satele județului Brăila. Raiaua se întindea între Siret, Călmățui și Dunărea Veche, incluzând și Balta Brăilei.

Catagrafia a fost publicată pentru prima dată în 1932, în revista ''Analele Brăilei'', de către arhivistul Mihail Popescu, sub titlul ''Catagrafia locuitorilor și a venitului din orașul și județul Brăila, 1828''.<ref>Mihail Popescu. "Catagrafia locuitorilor și a venitului din Județul Brăila în 1828". În Analele Brăilei, revistă de cultură regională, Anul IV, Nr. 2-3, aprilie-septembrie 1932. </ref>

== Context istoric ==
Județul Brăila a fost ocupat parțial de către otomani după campania lui [https://ro.wikipedia.org/wiki/Soliman_I Soliman I Magnificul] împotriva lui [https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Rare%C8%99 Petru Rareș], cândva între iunie 1539 și 30 octombrie 1540. O parte a județului a rămas necucerită, fiind integrată în [https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_R%C3%A2mnicu-S%C4%83rat_(interbelic) județul Râmnicu Sărat], iar restul a fost transformat în raia otomană, căreia i s-a dat numele de Ibrail. Otomanii au construit pentru prima dată o cetate de zid la Brăila. Teritoriul raialei a rămas sub ocupație otomană pentru 300 de ani.

În timpul războiului ruso-turc din 1828–1829, armatele rusești conduse de feldmareșalul [[wikipedia:Peter_Wittgenstein|Ludwig Adolph Peter zu Sayn-Wittgenstein-Berleburg]] au ocupat raiaua Brăila și au decis încorporarea acesteia la teritoriul Țării Românești, sub administrația contelui [https://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Kiseleff Pavel Kiseleff] (Palin în unele documente), președintele plenipotențiar al Divanurilor principatelor Române, un guvernator de facto între 19 octombrie 1829 și 1834. Biserica a fost alipită eparhiei Buzăului, episcopia trimițând un arhimandrit care a convertit fostele moschei în biserici (unele din ele la rândul lor foste biserici creștine).

Pentru organizarea noii structuri administrative, Vistieria a numit ca prim ispravnic al ținutului Brăilei pe sărdarul '''Grigore Tăut''', recunoscut și de autoritățile ruse prin contele Kiseleff. Acesta și-a început activitatea în mai 1828, sub supravegherea comandantului rus al cetății, colonelul Oblenhov, urmat de generalul maior Gustav Maksimovich Shulman (Gustav Daniel Schulmann).

Prima măsură administrativă luată de sărdarul Grigore Tăut a fost întocmirea unei catagrafii a tuturor locuitorilor, după criterii economice, religioase și etnice. Catagrafia a constat în liste nominale cu capii de familie din toate satele raialei și din orașul Brăila. 

== Structura catagrafiei ==
=== Catagrafia satelor ===
În total, în județ existau 38 de sate,<ref>Gheorghe Mihăilescu. "Așezările omenești din Raiaua Brăilei, la 1828, în comparație cu cele de pe harta austriacă de la 1790". În Analele Brăilei, revistă de cultură regională, Anul V, Nr. 1, ianuarie-martie 1933.</ref> cu 1558 de familii: 250 fruntași, 440 mijlocași și 815 codași. În cele două plăși erau înregistrați 32 de funcționari și 21 de preoți. Populația a scăzut din cauza războiului, multe familii risipindu-se și chiar sate întregi dizolvându-se, locuitorii fugind fie peste Dunăre, în ostroavele din Balta Brăilei și Călărași, fie în județele limitrofe, Slam-Râmnic, Buzău și Covurlui.

Numele satelor, în mare măsură de origine turcească, reflectă faptul că erau create de proprietarii turci, după nevoia moșiilor lor. O parte dintre sate au dispărut, au fost mutate, sau și-au schimbat numele.<ref>Ioan Munteanu. "Nume de sate din judeţul Brăila : toponimie brăileană". Editura Proilavia, Brăila, 2012.</ref> 

Catagrafia satelor este structurată în cele două plăși. 
{| class="wikitable"
|+Plasa Vădeni
!Satul (în catagrafie)
!Satul actual
!familii
!preoți
!slujitori
|-
| colspan="2" |'''Vădeni'''
|66
|1
|
|-
| colspan="2" |'''Baldovinești'''
|21
|
|
|-
|'''Mumbaș''' 
|sat nelocalizat, posibil același cu Iboul, situat în lunca Siretului la sud de Vădeni, sau, mai probabil, situat în Balta Brăilei pe brațul estic, unde apare târla Bou pe harta Rusă de la 1828–1829, între Titcov și Frecăței
|11
|
|
|-
| colspan="2" |'''Pietroiu'''
|49
|
|1
|-
|'''Boul''' 
|sat nelocalizat, posibil același cu Iboul, situat în lunca Siretului la sud de Vădeni, sau, mai probabil, situat în Balta Brăilei pe brațul estic, unde apare târla Bou pe harta Rusă de la 1828–1829, între Titcov și Frecăței
|31
|
|1
|-
|'''Țăran Colbăit'''
|denumit și Colbăit, Gereasa-i Călbăit sau Gereasca, un sat nelocalizat, situat undeva în nord-vestul raialei Brăilei
|9
|
|
|-
|'''Nazârul'''
|actualul sat Siliștea
|26
|
|
|-
|'''Căpitan''' 
|denumit și Hadszicapitan sau Hadzi-Kapitan, un sat dispărut, care era situat între Brăila și Baldovinești pe harta rusă de la 1828–1829
|16
|
|
|-
|'''Isminu''' 
|denumit și Ismei, Ismina sau Mustafa Efendi, care împreună cu satul Cazac au dat naştere satului Cazasu de astăzi 
|27
|
|
|-
|'''Omer-Fulga'''
|sat dispărut, la est de Siliștea/Nazâru
|4
|
|
|-
|'''Scorțaru'''
|actualul sat Scorțaru Vechi
|56
|1
|
|-
|'''Odaia Pașii'''
|sat dispărut, situat la sud-vest de Pietroiu
|8
|
|
|-
|'''Osmanul'''
|denumit și Osman-Aga, strămutat în actualul sat Unirea. Aşezarea Osman Aga datează de pe la anul 1829, fiind populată cu locuitori stabiliţi mai dinainte pe acest loc, aflat sub cârmuirea unui turc, aga Osman. Satul exista în jurul movilei Tâmpul, unde era şi casa învelită cu olane a agăi.
|54
|1
|2
|-
|'''Omireni''' 
|denumit și Amiru, Imiru, Imiruli sau Emirul Osman Aga, un sat dispărut, situat imediat la nord-vest de Osmanu (Unirea) conform hărții ruse de la 1828–1829
|20
|
|
|-
|'''Cosorul''' 
|denumit și Osman Aga Cosor, o veche târlă, ulterior parte din Silistraru
|29
|
|1
|-
|'''Ciucea'''
|Albina
|33
|
|
|-
|'''Gropeni de Câmp'''
|sat nelocalizat, format la inceputul secolului al XIX-lea, din locuitori veniți din Gropeni de Mal
|11
|
|
|-
|'''Tâmpul''' 
|sat dispărut, situat la jumătatea distanței dintre satele actuale Lanurile și Constanitn Gabrielescu conform hărții ruse de la 1828–1829. Așezarea este consemnată pe harta austriacă de la 1789
|41
|
|1
|-
|'''''Total:''''' 
|'''''108 familii de fruntași, 143 de mijlocași, 261 de codași'''''
|'''''512'''''
|'''''3'''''
|'''''6'''''
|}
{| class="wikitable"
|+Plasa Bălții
!Satul (în catagrafie)
!Satul actual
!familii
!preoți
!slujitori
|-
| colspan="2" |'''Silistraru'''
|29
|
|2
|-
|'''Muftiu'''
|Traian
|8
|
|
|-
| colspan="2" |'''Chiscani'''
|64
|1
|
|-
| colspan="2" |'''Tichilești'''
|43
|1
|
|-
|'''Frumușica''' 
|sat dispărut, actualmente parte din Tichilești
|27
|
|
|-
| colspan="2" |'''Vărsătura'''
|31
|1
|
|-
| colspan="2" |'''Valea Cânepii'''
|49
|1
|3
|-
| colspan="2" |'''Gropeni de Mal'''
|141
|2
|
|-
|'''Cărmălăului'''
|denumit și Cârmâlâu''',''' actualmente partea nordică din Gropeni
|20
|
|
|-
|'''Cuptoarele''' 
|situat la 2 km sud-est de Ceacâru, azi Siliştea Cuptoarele
|62
|1
|1
|-
|'''Ibiș Roșu'''
|apare și ca Ibiș Romul sau Ibișul; un sat dispărut, pe locul ce se numește azi Siliștea Ibișului
|22
|
|
|-
|'''Porumboiu''' 
|sat dispărut, localizat odată la sud-est de Tufești, pe locul numit azi Siliştea Porumboiului
|12
|
|1
|-
|'''Ceapârsu'''
|cunoscut și ca Ceapârsul sau Ceacâru
|16
|
|1
|-
|'''Chiurtul'''
|denumit și Ciurtu; sat dispărut, pe locul numit azi Siliştea Chiurtului, lângă Tufești
|22
|
|
|-
|'''Tufești'''
|Ceacâru
|41
|1
|2
|-
|'''Pelivan'''  
|situat la nord de Pârlita, în apropiere de Viziru. Împreună cu târla Pârlita, a format satul Pârlita, redenumit în Cuza Vodă.
|22
|1
|
|-
|'''Rama''' 
|sat dispărut, pe locul numit azi Siliștea Rama
|37
|
|
|-
|'''Pârlita''' 
|
|9
|
|1
|-
|'''Viziru'''
|includea și '''Odaia Vizirului'''
|333
|5
|16
|-
|'''Satul Nou'''
|denumit și Satnou''',''' situat la nord de Viziru conform hărții ruse de la 1838–1839, probababil dispărut sau migrat în partea de Nord a satului Vizirului, care astăzi poartă numele de Satul-Nou
|34
|
|
|-
|'''''Total:'''''
|'''''148 fruntași, 297 mijlocași, 554 codași'''''
|1022
|14
|
|}
Populația este împărțită în trei clase de țărani: '''fruntași''', '''mijlocași''' și '''codași''', iar funcționarii și preoții sunt consemnați la final. Pentru fiecare țăran se specifică numărul de boi, vaci, cai, oi și  capre, porci, vițele, ciosvârte de vie și holde.

Distincția dintre clasele de țărani nu este foarte clară. Codașii au în general până la boi, mijlocașii între doi și patru, iar fruntașii patru sau mai mulți. Dar există și excepții de codași cu patru boi și de fruntași cu numai doi boi, cum sunt cei din satul Rama. Boii par a fi principalul criteriu de diferențiere, existând codași cu un număr impresionant de oi și capre, cum este Ion Spânul din Baldoviești, codaș cu o turmă de 350 de animale. Recordurile pentru fiecare categorie sunt:

* 12 boi: Tudor Măcrinea, fruntaș din Viziru
* 10 vaci: Tudor Măcrinea, fruntaș din Viziru; Simedru Tudorache, mijlocaș din Tichilești și Ene Tudorache, fruntaș din Tichilești
* 16 cai: Ene Cimpoiaș, fruntaș din Scorțaru
* 900 de oi și capre: Nicolae Sârcu, fruntaș din Scorțaru
* 250 de porci: Stanciu Cereșe, fruntaș din Gropeni de Mal
* 20 de junci: Gheorghiță Urmeș, fruntaș și Neagu Beșleaga, mijlocaș, ambii din Vădeni
* 6 ciosvârte de vie: Micu Bounegru, fruntaș; Oprea Ciapă, fruntaș; Dan Aguridă, mijlocaș și Constantin Pistol, mijlocaș, toți din Viziru
* 6 holde: Neculai Zeamă, codaș din Viziru

==== Administrația specială otomană ====
Plasa Balta era mai populată și cuprindea satele Vizirul și Odaia Vizirul, care aveau o administrație aparte. Acestea erau sub administrație otomană, fiind guvernate de pașa ienicerilor, comandantul cetății.

Dintr-o listă aparte întocmită numai pentru Viziru și Odaia Vizirului, aflăm că venitul lor era de 2161 de taleri, din care se cheltuiau 200 taleri cu salariile celor 16 slujitori, iar restul se încasa de stat.

=== Orașul Brăila ===
Orașul Brăila are dedicată o secțiune separată, catagrafia oferind informații despre structura administrativă urbană. Orașul era organizat în trei mahalale și o uliță comercială.<ref>Ioan Munteanu. "La început a fost Islazul... istoria cartierelor Brăilei". Editura Ex Libris, Brăila, 2011.</ref> 
{| class="wikitable"
!Mahalaua
!
!total
!fruntași
!mijlocași
!codași
!preoți
|-
| rowspan="2" |'''Poarta cea Mare'''
|
|113
|10
|23
|73
|7
|-
|'''veniți'''
|47
|16
|17
|14
|
|-
| colspan="2" |'''Poarta cea Mică'''
|194
|14
|67
|113
|
|-
| rowspan="2" |'''Mahalaua Ispirlăului'''
|
|105
|3
|21
|81
|
|-
|'''veniți'''
|7
| colspan="3" |7
|
|-
| rowspan="3" |'''Ulița Târgului cu Prăvălii'''
|'''creștini'''
|73
|6
|21
|46
|
|-
|'''armeni'''
|25
|8
|7
|10
|
|-
|'''evrei'''
|21
|3
|9
|9
|
|-
!''Total:''
!
!''585''
!
!
!
!
|}
În total erau '''539 de familii creștine''' și '''46 de familii de străini'''. Între acestea, sunt menționate șapte familii de slujitori pe Ulița Târgului menționându-se numele stăpânului. Mai sunt menționate 54 de familii de “veniți”, cu satul de proveniență. Aceștia erau probabil o parte din refugiații menționați de Serdarul Grigore Tăut la 1 Septembrie 1828: <blockquote>''“gonacii au adus în două ocoluri încă 150 de familii fugare, pe care le va așeza pe la locurile unde se vor trage, căci nu voesc a se a- șeza prin satele unde au locuit fiecare, pricinuind unii că sunt pă drumul oștilor, alții că n-au apă pen apropiere și alții că nu au locuri pentru pășunea vitelor".''</blockquote>

== Fiscalitate și obligații ==
Catagrafia a fost folosită pentru stabilirea dărilor către vistierie. După ocuparea ținutului, locuitorii au fost scutiți de taxe pe lunile mai - august 1828, pentru a li se permite refacerea gospodăriilor:<blockquote>“pentru că populația a încercat greutate în câtă vreme au stătut oștirile asupra cetății Brăila, așa că a fost nesupărată de dajdie spre a cunoaște și locuitorii mângăere.”</blockquote>În perioada otomană, anterioară catagrafiei, locuitorii plăteau:

* Haraciul de 12 taleri și 60 de bani pentru fiecare om căsătorit și 12 taleri pentru copiii de peste 10 ani
* Claca pentru fiecare om căsătorit consta în trei zile cu plugul și 10–12 zile cu brațele
* Conceritul de 3 taleri pe familie plătiți arhiereului Proilaviei

După integrarea în Țara Românească, visteria și ispravnicul își iau angajamentul de a veghea asupra colectării echilibrate a taxelor, și de a prevenirii abuzurilor zapciilor, pârcalabilor și a familiilor înstărite față de familiile sărace. Dările au fost uniformizate cu cele ale celorlalți locuitori ai țării, stabilindu-se la '''12 lei de familie pe trimestru''' (36 lei anual), mai reduse decât în perioada otomană. Plata se făcea în cislă (la comun) pentru un sat întreg. Astfel, de la 1 Septembrie până la 31 decembrie 1828, s-au strâns 23124 lei de la 1927 de familii. Salariile slujbașilor au fost de 8890 de lei:

* 7000 lei ispravnicul
* 700 lei sameșul
* 140 lei condicarul
* 1050 lei cei cinci zapcii.

În plus, visteria mai taxa:

* vinăriciul (darea pe vin) de 4 parale pe vadră 
* parpăra (taxa pe bute) de 4 parale pe bute
* 4 parale pe oaia locală (în Brăila erau 37957 oi)
* 5 lei pe turma cu peste 300 de oi
* 10 bani pe oaia ungurească.

== Importanță ==
Catagrafia Brăilei din 1828 are o importanță istorică deosebită, prin faptul că reflectă exact situația populației raialei Brăila în momentul integrării în Țara Românească, după peste 300 de ani de dominație otomană. Acest document oferă informații despre sate dispărute, familiile lor, statutul lor, distribuția în pături sociale și compoziția gospodăriilor. De asemenea, catagrafia contribuie la reconstituirea întinderii raialei Brăila și a organizării ei administrative.

== Referințe ==