Urbariul domeniului Făgăraș, inventarele și urbariile domeniilor Porumbacu și Comăna din 1632

Urbarium Făgăraș 1632

Urbariul domeniului Făgăraș din anul 1632 este un document administrativ și fiscal deosebit de valoros, întocmit în cadrul Principatului Transilvaniei, în perioada în care domeniul Făgărașului se afla sub autoritatea principesei. Acesta oferă o imagine detaliată asupra populației, organizării sociale, obligațiilor feudale și economiei rurale din Țara Făgărașului în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Context istoric

Documentul a fost redactat în anul 1632, în timpul domniei principesei Zsuzsanna Lorántffy, soția principelui Gheorghe Rákóczi I. Domeniul Făgăraș reprezenta un teritoriu cu statut semiautonom în cadrul Transilvaniei, oferit ca apanaj domnesc. Urbariul a fost realizat ca instrument de control asupra resurselor, veniturilor și persoanelor aflate în serviciul cetății sau al curții princiare.

Conținut

Urbariul consemnează:

• nobili și boieri locali, cu moșii, case și iobagi în subordine;
• iobagi, fugari, jeleri (inqui­lini) și slobozi (zabadosok), fiecare cu statut juridic și fiscal clar definit;

  

  Țărancă din Părțile Făgărașului, desen din 1729, bazat pe acuarele din 1692 realizate de un artist din Graz.Imaginea provine din albumul Trachten-Kabinett von Siebenbürgen, aflat în colecția Bibliotecii Academiei Române. A fost donat de baronul Ludovic Czekelius de Rosenfeld.

• meșteșugari (cizmadia, molnár, szabó etc.) și păstori;
• preoți (papok) și instituții religioase;
• drabanți și alți slujitori ai cetății Făgărașului;
• morărit, pescuit, pajiști și păduri pentru pășunat;
• case pustii și gospodării abandonate;
• moșii nemeșești și donații fiscale înregistrate sub autoritatea principesei.

Țăran din părțile Făgărașului, albumul Trachten-Kabinett von Siebenbürgen, aflat în colecția Bibliotecii Academiei Române.

Urbariul este redactat într-o limbă mixtă: maghiară arhaică, termeni latini administrativi și elemente fonetice de limbă română, reflectând realitățile multiculturale și multilingve ale regiunii.

Valoare istorică

Urbariul Făgărașului este o sursă esențială pentru studiul:

• demografiei istorice;
• relațiilor sociale iobag-nemeș;
• toponimiei și onomasticii româno-maghiare;
• și al instituțiilor fiscale și administrative transilvănene.

Publicat integral în volumul „Urbariile Țării Făgărașului 1601–1650” (vol. I, București, 1970), documentul acoperă peste 100 de sate și mii de persoane și gospodării.

Cuprinsul uman al domeniului

Structura teritorială și demografică

În 1632, domeniul era compus din trei unități:

• Făgăraș – 1 târg și 32 sate
• Porumbacu – 6 sate
• Comăna – 5 sate

Total: 43 localități, dintre care 6 erau doar părți de sate.

Până în 1637, numărul urcă la 52 de localități, incluzând două târguri: Făgăraș și Beclean.

Populația supusă

Urbariile înregistrează capii de familie după statut:

• iobagi (coloni)
• fii majori în gospodărie
• văduve, chiriași (inquilini)
• boieri, libertini, preoți, fugari, sesiuni pustii

Evoluția numerică:

• 1632 – 2.329 capi de familie
• 1637 – 3.687
• 1640–1648 – 4.606

Categoriile sociale

• Boieri – aristocrație românească tradițională, uneori decăzută sub presiunea principilor
• Vecini – iobagi ai boierilor, înregistrați numeric, nu nominal
• Libertini – scutiți temporar, folosiți în funcții speciale
• Jeleri – muncitori mobili, asimilați prin obligații iobagilor

Mobilitate socială și migrație

Se înregistrează o circulație intensă:

• iobagi fugiți (menționați în liste speciale)
• „munteni” – veniți din Țara Românească
• sesiuni pustii – cauzate de fugă, deces, abandon

Gospodăriile

Există gospodării colective, dar urbariile le tratează ca unități unice. Dimensiunea medie a familiilor:

• 1632 – 4,4 persoane
• 1637 – 5,3
• 1640–1648 – 5,5 persoane

Alte categorii

• Preoții – înregistrați separat; unii eliminați pentru lipsa alfabetizării
• Cerșetori și infirmi – notați individual în conscripții

Sarcinile feudale ale supușilor

1. Censul (Census)

Censul era o dare în bani, plătită de două ori pe an: la Crăciun și la Rusalii. Se adăugau „banii peștelui” (50 dinari) și „banii de argint” (1 florin). Sumele variau de la 2 florini la 12 dinari. În unele cazuri, văduve, cerșetori sau infirmi erau înscriși cu sume mici, dar nu erau scutiți automat.

2. Daturile (daruri în natură)

Se impuneau obligații precum:

• miei, varză, piei de vulpe, găini, unt (justa sau vadră), păstrăvi, hamei
• satele mari dădeau mai mult (2 vite, 2 piei); cele mici – jumătate

Acestea erau fixate de tradiție sau prin decizii ale principelui.

3. Dijmele

• dijmă pe grâne, oi, porci (goștină)
• dijma din porcii scoși la ghindă: 2–5 bani de porc sau 1 găleată de ovăz la 10 porci
• dijme pe stupi, păstrăvi, vin, ocazional chiar pe hamei

4. Slujbele (Servitia)

Obligații de muncă:

• norma generală: 1 săptămână din 3
• la muncile sezoniere (secerat, cosit, arat): cât cere stăpânul
• în satul Grid (1632): muncă a treia săptămână, cu excepțiile menționate

Unele sate și-au răscumpărat prestațiile: 23 sate au plătit în total 5.020 fl., de cinci ori mai mult decât censul lor însumat.

5. Scutiri și particularități

• boierii, libertinii, drabanții – uneori scutiți, dar nu consecvent
• meseriașii, argații, vizitii, păstorii – unii scutiți, alții plătiți
• văduvele slujeau doar dacă aveau fii; jelerii nu erau menționați cu slujbe
• satul Perșani nu slujea, dar plătea arendă (ex. 85 fl.); altele aveau taxe de 120–500 fl.

Folosințe domeniale

Urbariul oferă o imagine detaliată a resurselor și utilizărilor domeniului Făgăraș în secolul al XVII-lea, incluzând pădurile, munții, apele, morile, crâșmăritul și alte întreprinderi ale domeniului.

1. Regimul pădurilor și al munților

Pădurile sunt înregistrate sat cu sat, nu prin suprafață, ci prin calitatea lemnului și numărul porcilor care se pot îngrășa în ele.

• Tipuri: stejar, fag, brad
• Pădurile de stejar: până la 1.000 porci; cele de fag: 600–900 porci
• Unele păduri sunt comune între două sau trei sate

Munții sunt menționați rar și doar când apar conflicte de proprietate (ex. cu Brașovul).

2. Regimul apelor și pescuitului

Domeniul deținea lacuri și ape oprite pentru pescuit, în special de păstrăvi. Supușii plăteau „banii peștelui” împreună cu censul, ca răscumpărare a vechii obligații de a da pește („blidul de pește”).

3. Regimul morilor

Se înregistrează circa 60 de mori, cele mai multe cu o roată, rar cu două. Morile erau deținute de săteni, boieri sau domeniu. Se percepea dijmă în funcție de statutul proprietarului și tipul morii. Morile domeniului funcționau constant și aveau productivitate superioară celor țărănești.

4. Mici întreprinderi domeniale

Domeniul deținea și:

• mori de scânduri (Sebeș, Porumbacu de Sus, Breaza)
• pive de păsat
• ateliere (fierărie, teasc de ulei etc.)

Acestea sunt inventariate cu detalii asupra dotării și amplasării.

5. Crâșmăritul

Obligație feudală în natură (vin), practicat sezonier sau continuu.

• Făgărașul și Becleanul: crâșmărit continuu în favoarea cetății
• În alte sate: de 2–4 ori pe an, la sărbători (Rusalii, Sântămărie, Sf. Nicolae)
• Se impuneau și sume suplimentare („crâșmă seacă”) de 12–30 florini
• Unele sate s-au plâns că rămân fără vite din cauza poverii crâșmăritului

Economia alodială

Din urbariu se poate efectua o analiză a dezvoltării economiei domeniului Făgăraș în secolul al XVII-lea, punând accent pe producția proprie, organizarea internă și rolul provizorilor.

1. Organizarea domeniilor

Cele trei domenii (Făgăraș, Porumbacu, Comăna) aveau fiecare curți economice proprii, provizori, case, acareturi, inventare de bunuri, vite, ateliere, mori, fâneață și grădini.

Fiecare domeniu avea un provizor ca administrator, care dispunea de personal și mijloace proprii, dar se folosea și de „ajutorul” iobagilor.

2. Producția agricolă

Semănăturile și recoltele cresc constant între 1632 și 1650. Exemplu:

• 1632: 618 gălete grâu
• 1648: 1.666 gălete grâu (de aproape trei ori mai mult)

Producția alodială o depășește pe cea din dijmă, dar rămâne sub producția totală țărănească.

3. Productivitate

Randamentele la grâu, ovăz, mei și alte cereale variază, indicând o productivitate modestă:

• grâu: 1,4–1,9 clăi/mierță
• ovăz: 0,8
• mei: 2,6
• hrișcă: 2,3
• in: 3,6–4,3 clăi

4. Rezerve și provizii

Inventarele domeniilor indică mari rezerve:

• peste 10.000 fonți de slănină în 1648
• sute de vedre de miere și mied
• zeci de măji de seu, fonți de ceară, mii de clăi de cereale și fân

5. Inventar viu (viticultură și creșterea animalelor)

Numărul animalelor (boi, vaci, porci, oi) este în continuă creștere:

• porcii: de la 810 capete în 1632 la 2.842 în 1642
• vitele: doar o mică parte din prestații; majoritatea – din economie proprie

6. Concluzii

Economia alodială cunoaște un avânt sub Gheorghe Rákóczi I. Începând din anii 1640, domeniile produc tot mai mult pentru curtea princiară și piață, depășind prin producția proprie veniturile din prestațiile iobăgești.

Structura textului - studiu de caz

Satul Grid (1632): Structura satului în urbariu și transcrierea numelor

Pagina 209 din volumul Urbariile Țării Făgărașului 1601–1650 și manuscrisul din Arhivele Naționale ale Ungariei (hungaricana.hu) prezintă satul Grid astfel:

1. Locuitorii din Grid, Urbariul din 1632

Tabelul locuitorilor

• Include aproximativ 15 de gospodării iobăgești.
• Sunt înregistrați nominal capii de familie, împreună cu:
  • numărul de vite (boi, vaci, oi, porci, cai)
  • impozitele datorate (ex. 2 florini, 50 dinari)
  • mențiuni privind originea sau mobilitatea (ex. "fost iobag din Dridif")

Statuturi sociale înregistrate

• Boieri: Ztanczul Boyer și Ztan Boyer, stăpâni peste două treimi din sat.
  • Beneficiau de clacă: 1 zi de arat, 4 clăi de secerat, 1 zi de cosit, lemne, găină și colaci la Crăciun.
• Preot: Popa András, locuitor stabil în sat.
• Fugari: menționați în secțiunea „Desertae et fugitivi” (ex. Danczyul Opra).
• Case pustii: 13 gospodării declarate „Pusztahazak”.

Resurse și obligații ale satului

• Mori: două, inclusiv una de ferăstrău.
• Crâșmă (Korczyoma): activă tot anul, contribuind la veniturile cetății.
• Fânețe (Rete(k)): 3 zone producând 50 care de fân.
• Terenuri arabile (Szántóföldek): unele redate din folosința iobagilor către domeniu.
• Servitia et census: prestații identice cu satul Porumbacu de Jos.

Dijme și pedepse (gloabe)

• Dijme: din porci (disznódezma), stupi (méhdezma), pește (halastó), fân (prata).
• Gloabe (birsagia): pentru furturi și abateri – variind între 4 și 40 florini.

(Nume domeniu[sat/târg]), integra posessio
Nume cap de familie	Nr. fii	Nr. cai	Nr. boi	Nr. viței	Nr. vaci	Nr. oi	Nr. porci	Nr. stupi	Impozitul anual	Mențiuni suplimentare
...
Nume văduve	Nr. fii	Nr. cai	Nr. boi	Nr. viței	Nr. vaci	Nr. oi	Nr. porci	Nr. stupi	Impozitul anual	Mențiuni suplimentare
...
Boieri	Descriere și mențiuni
...
Fugari	Descriere și mențiuni
...
Preoți, alte categorii	Descriere și mențiuni
...
Resurse, prestații, dijme, etc.

2. Locuitorii din Grid, Urbariul din 1632

Ortografia maghiarizată a numelor românești

În urbariile secolului XVII, numele românilor sunt transcrise într-o ortografie maghiarizată, după următoarele reguli:

Adaptare fonetică

• Ion → Juuon, Iuon
• Stan → Ztan, Ztanczul
• Dumitru → Dumitru, Domitru
• Radu → Raduly, Rado
• Pașcu → Paschul
• Andrei → András

Elemente maghiare adăugate

• Sufixe și forme fonetice maghiare:
  • Czorila → de la Țurilă
  • Kirszte → de la Cârstea, Cristea
  • Laczko → de la Lațcu

Dijme din satul Grid, Urbariul din 1632

Exemple din satul Grid

Formă în urbariu	Nume românesc probabil	Observații
Juuon Czorila	Ion Țurilă	„cz” = „ț”
Dumitru Czurila	Dumitru Țurilă	posibil frate
Nyagoy Boyerul	Neagoe, boier	„Ny” = „Nea”
Ztan Orda	Stan Urda	"z" = "s"
Popa András	Preotul Andrei	nume complet maghiarizat

Glosar extins de termeni – Urbariile Țării Făgărașului (1601–1650)

A

Add: termen maghiar pentru dare sau impozit; sinonim cu „cens”.

Alodiatură: pământ deținut în proprietate deplină, neîmpovărat de obligații față de un senior feudal.

Argați (simbriași): lucrători angajați cu simbrie (plată), prezenți în gospodăriile domeniale, cu rol în muncile agricole sau de întreținere.

B

Boier: proprietar român de moșii și vecini, distinct de nobilul maghiar.

Blid de pește: veche obligație iobăgească constând în livrarea de pește în timpul posturilor religioase.

Boi „învățați”: boi antrenați la jug pentru lucrări de tracțiune.

C

Cens (census): dare anuală plătită de iobagi, în bani sau natură, regulat de două ori pe an (Crăciun și Rusalii).

Claie (pl. clăi): Grămadă mare de fân, paie sau snopi de cereale așezată în formă conică sau prismată, în aer liber

Conscripție: înregistrare oficială a populației, bunurilor sau animalelor iobăgești.

Crâșmărit: drept feudal asupra vânzării băuturilor alcoolice; deseori monopol exercitat de domeniu.

D

Dare: sinonim pentru „cens”, folosit frecvent în textul original sub forma maghiară „add”.

Datură: daruri în natură datorate anual de iobagi (ex. găini, miei, piei de vulpe).

Desertați (Desertae): iobagi fugari sau care și-au părăsit gospodăria.

Dijmă: feminin, din lat. decima = a zecea parte. Impozit feudal în natură, reprezentând de obicei a zecea parte din recolta agricolă sau din produse animale (grâne, oi, porci, stupi etc.).

Drabanți: miliție locală sau gardă militară a cetății, uneori iobagi scutiți pentru serviciu.

F

Fed plăieș (plăieș mare): comandant al apărătorilor trecătorilor montane, cu rang militar.

Fontă (pl. fonți): unitate de măsură pentru greutate, echivalentă aproximativ cu 0,56–0,65 kg.

Fugar (pl .fugari): iobagi fugiți, înregistrați distinct în conscripții.

G

Gloabe (birsagia): amenzi sau sancțiuni bănești pentru diverse infracțiuni, reglementate de rânduieli locale.

I

Iobag (paraszt ember): țăran dependent, obligat la prestații și dare feudală.

Instrucții: ordine scrise ale principelui sau ale căpitanului cetății pentru aplicarea drepturilor și obligațiilor feudale.

J

Judex: jude, conducător al satului, echivalent cu „sândie” în limba română.

Jeleri: locuitori urbani, de condiție socială inferioară, chiriași sau comercianți, inclusiv „grecii” negustori.

L

Libertini: iobagi temporar scutiți de sarcinile obișnuite pentru serviciu militar sau funcții speciale.

M

Maja (pl. măji): unitate de volum sau greutate pentru seu, untură sau grăsimi topite. Echivalența exactă variază în timp și spațiu, dar adesea se apropie de: 1 maja ≈ 7–10 litri sau ≈ 6–8 kg, în funcție de densitatea conținutului.

Malmok: mori (în maghiară), adesea date cu dijmă domeniului.

O

Officiolatusok: slujitori cu funcții oficiale (vizitii, trâmbițași, pescari etc.), de obicei scutiți de dări.

P

Pescuit: folosință domenială, uneori limitată prin taxe sau obligații; se putea răscumpăra.

Provizor: administrator economic al unui domeniu sau al unei curți princiare/domeniale.Roluri și atribuții ale provizorilor:

1. Administrarea curții domeniale:
   • supravegherea gospodăriei centrale a domeniului (curtea de la Făgăraș, Porumbac, Comăna);
   • controlul recoltelor, inventarului agricol și animalelor.
2. Gestionarea muncii iobăgești:
   • organizau prestațiile iobagilor (clacă, dijme, livrări în natură);
   • verificau îndeplinirea cotelor stabilite.
3. Controlul producției și al veniturilor:
   • colectau produse (grâu, ovăz, miere, vin etc.);
   • întocmeau socoteli și rapoarte către curtea principelui sau către castelan.
4. Coordonarea personalului economic și meșteșugăresc:
   • aveau sub supraveghere slujitori, argați, vizitii, ciobani, pescari, morari etc.
5. Depozitare și provizii:
   • răspundeau de hambare, pivnițe, teascuri, mori, și alte instalații economice;
   • aprovizionau garnizoana cetății și rezervele de stat (mied, slănină, grăsimi, cereale).

S

Sândie (Szindia): termen românesc pentru „judec” sau „judex”, folosit local ca echivalent.

Sesiune: gospodărie iobăgească, lot de pământ exploatat de un iobag.

Scutiri: privilegii acordate unor persoane sau categorii de a nu plăti dări sau a nu presta munci iobăgești.

T

Tălpi de sanie / tărgă: inventar agricol destinat transportului, frecvent în gospodăriile domeniale.

U

Urbariu: registru de evidență a gospodăriilor, bunurilor și obligațiilor iobăgești dintr-un sat sau domeniu.

V

Vecin: termen românesc pentru iobagul aflat în dependență personală față de un boier.

Vadră: unitate de măsură lichidă pentru vin, miere, unt etc. (aproximativ 15-20 litri).

Vizitiu: slujitor al curții cu sarcini de transport sau de conducere a cailor.